Trioul Divinei Recunoaşteri 2
Partea 2 – a
Şi marea, L-a recunoscut
Când ea se zbătea-n furie,
Când vânt şi valuri, a oprit,
La matcă din nou să revie.
De glasul sfânt, a ascultat
Căci-al ei vuiet, s-a liniştit,
Iar luciul apei-ncet vibrând
Mărea pe Cel ce a vorbit.
Când Petru, era peste ape
Mergând l-al său Învăţător,
Atunci a cunoscut mai bine
Pe al lui scump Mântuitor.
Şi când a fost să se afunde
Simţind al morţii fior rece,
L-a implorat atât de jalnic,
Să nu îl lase, să se înnece.
Boli şi moarte i S-au supus
Poruncii Sale, când dureri,
S-au transformat în bucurii
Prin vindecări, si-n învieri.
Când bolnavi, erau salvaţi
Numai cu-n singur cuvânt,
Era vremea să-L cunoască
Mantuitor pe-acest pământ.
Când suflete, erau scăpate
Dintre-amăgirile lui Lucifer,
Sosise timpul de-a înţelege
Că El venea de sus din cer.
Flavius Laurian Duverna
31 Decembrie, 2006.