Ţepuşul şi Harul
M-am rugat de două ori: “Tată ia-mi ţepuşul
Că mă chinuie mereu şi e greu urcuşul”
M-am rugat a treia oară şi mai cu ardoare
“Doamne ia-l ne-ntârziat că trupul mă doare...
Ia-mi durerea nesfârşită şi dă-mi sănătate
Ştiu că Tu eşti milostiv în divina-ţi bunătate
Ştiu că te înduri nespus de făpturile create
Şi lucrezi în Univers cu iubire şi dreptate...
Nu cer aur sau argint, nu cer nici mărgăritare
Doar atât doresc acum: mult râvnita vindecare
Nu-ţi cer lux, nici bogăţii dorite de cei mai mulţi
Scapă-mă de cuiul greu; azi te rog să mă asculţi...
Căci doresc să te slujesc cu mai multă energie
Să-Ţi cinstesc Numele sfânt şi în cânt şi-n elegie
Să vestesc la toţi de Harul revărsat fără-ncetare
Să trezesc în cât mai mulţi dor de viaţă viitoare...
Deci , Părinte, inc-odată te implor dă-mi lecuire!
Ca răsplată că-ţi sunt rob, că-ţi dau multă preţuire
Scoate-mi ţepuşul afară şi aruncă-l în pustie
Niciodată-n viaţa mea pacostea să nu mai vie”
Dar răspunsul mă surprinde, vă surprinde şi pe voi:
“Harul Meu ‘ţi-este de-ajuns în necaz şi în nevoi
El să-ţi fie mângăierea când năpasta te apasă
El să-ţi fie desfătarea când puţine ai pe masă...
El te va-nsoţi pe cale şi-ţi va fi un bun amic
Când alături eşti de Har nu te teme de nimic
El curge de la Calvar, din izvorul cel curat
Care spală omenirea de nemernicul păcat...
Se revarsă-n abundenţă, zi de zi şi-n viaţa ta
Şi de-ar curge-o veşnicie sursa nu s-ar termina
E destul să-l ai acasă şi la muncă şi pe drum
Mulţumit să fi nespus că-i cu tine chiar acum...
Harul Meu îţi e de-ajuns, el îţi este- nvăţătorul
Când primejdiile vin ‘ţi-este şi ocrotitorul
Nu te teme de nimic chiar de ai ţepuş în spate
El îţi dă imbold mereu spre trăiri înmiresmate.”
gc/Oct.2005