De mii de ani Te-aşteaptă omenirea
Să Te cobori din nou pe-acest pământ
Pe mulţi o Doamne îi conduce firea
Ca prin pustie, pe poporul sfânt!
Ca şi atunci când eii treceau deşertul
Şi Ţi-au văzut puterea TA măreaţă
Dar au cârtit lăsând din nou păcatul
Să le doboare veşnica speranţă!
Sunt oameni mulţi ce astăzi se hrănesc
Cu şoapte izvorâte din mamona,
Averile mai mult lor le vorbesc
Decât le spune Doamne vocea TA!
Au neglijat eii clipa cercetării
De şi eii Te-au văzut în slavă
Dar au lăsat păcatul nepăsării
Să le-otrăvească fiinţa lor firavă!
Lumina e din zi, în zi, mai mică,
Peste pământul care l-ai creat
Iar întunericul se tot ridică
Şi ceaţa pe mulţi sfinţi i-a-ndepărtat!
Mai adă Doamne clipa cercetării
Nainte de venirea Ta Isus,
Şi lasă Tu din harul îndurării
La cei ce vor s-ajungă-n ceruri sus!
Iar de mai vezi pe unii rătăciţi
Sau sub robia lumii otrăvite!
Fă Doamne toţi să fie fericiţi
Şi-mbracă-i cu al cerului veşminte.
1/15/2009 8:52:41 AMgl