S-au dus pierind milenii

S-au dus pierind milenii,si altele-or sa vina
Tu ai ramas Acelas...si-asa vei fi oricand
Cantara-Ti veci de aur din harfe de lumina
Si alti veci o sa vina cantarea-Ti reluand.

T-au preamarit profetii,vizionari prin ere,
Te-au admirat artistii crein desavarsiri,
Te-au admirat eroii tecand prin inviere
Si Tu ramai Neapusul eternelor iubiri.

Candva,prin vesnicie,s-a ridicat din vina
Un fir de praf pe-o clipa voin sa-ti stea vrasmas
Dar neputinta-l duse uitarii,si senina
Nemarginirea-Ti curge pe-al ei etern fagas.

Ca valurile marii se nasc si pier popoare
Cresc noi puteri in locul aceloe ce-au pierit
Si toate-s pentru Tine nici cat un praf in soare
Manate in nimicul cu chip acoperit.

Prin toata existenta ne-ai aratat iubirea
In mii si mii de feluri vadind acelas har
Si n-am putut sa-i credem atatnemarginirea
Ca-n clipa cea eterna a jertfei,pe calvar.

Iubiri tot mai inalte prin veci tot mai lumina
De dupa vesnicie si dupa infinit
In valuri nesfarsite vor trece si-or sa vina
Si Tu vei fi de-a pururi mai nou si mai numit.

Veni-vor alte graiuri,veni-vor alte ere
Veni-vor alte forme de tot mai preafrumos,
Canta-Ti vor noul nume etern din sfere-n sfere
Dar pentru clipa noastra ramai:ISUS CRISTOS