Salvarea

Trăit-am într-o noapte-ntunecată
A viselor ce mă legau mereu!
De lumea acesta rece care-i moartă
Şi înspre moarte mă duceam şi eu.

Umblam mereu pe drumuri cu noroi
Pe străzi întunecate mă aflam;
Purtat-am în desagă doar gunoi
În loc de flori, eu mucegai aveam.

Murdar, zdrenţos şi plin de răutate,
Mă afundam mai rău în întuneric;
Căutam să ies din drumuri înfundate
De cer eu nu puteam să mai fiu vrednic.

În întuneric beznă rătăcind
Fără speranţă să mai văd lumina!
O rază am zărit eu pătrunzând
Şi dintr-o dată dispăruse teama...

- Era Isus, salvarea, vieţi mele...
El ma văzut cum mă luptam mereu,
Cum mă zbăteam pe drumurile rele
Îndată a venit în dreptul meu.

Abea atunci eu m-am văzut că-s gol,
Şi-n suflet adunat-am doar otravă;
M-am prăbuşit îndată pe-un pritvor
Dar El mea ridicat fiinţa-mi slabă.

- O fiul meu îmi zice Salvatorul,
Lasă tu lumea aceasta, otrăvită;
- Vino la mine, lasă tu păcatul.
Căci fiinţa ta-i, atât de obosită.

- Eu petru tine, am murit pe cruce;
Să te salvez din bezna-ntunecată,
-Am fost bătut, şi plin de răni şi sânge,
Căci am dorit să fii cu mine o dată.

Eu Te-am iubit cu o iubire sfântă
De dragul tău m-am dus pân’ la Calvar.
Să te salvez din lumea de osândă
Băut-am Eu paharul cel amar.

Întoarcete din drumul tău şi-ascultă
- Deschide-ţi inima acum grăbit;
Mai e puţin, mai e puţin din luptă!
Vei fi cu mine-n cer nedespărţit.

- Pe strada-n gustă pietrele crusta;
Finţa mea urcând cu greu Calvarul,
Povoara cruci, era-atât de grea!
- Dar Te-am iubit şi ţi-am luat amarul.

Iubitul meu de vrei să fii cu Domnul!
Întoarcete la El până se poate,
Atunci vei fi în cer cu Salvatorul
Şi vei umbla pe străzi de diamante.

Acolo-l vei vedea pe Cel cei veşnic
Căci El Te va chema cu drag acasă
Vino ca să trăieşti în loc edenic
Şi să ajungi şi tu să-i fii mireasă..

3/8/2004gl