SĂ ZIDIM
Dionisie Giuchici
vol. 2 - Domnul, nu eu!
Haideţi fraţi să punem mâna,
Să zidim un nou altar,
Împletind cu toţi cununa,
Prin iubire şi prin har.
Puneţi piatră lângă piatră,
În Hristos să ne unim,
Proşternaţi cu toţi pe vatră
Domnului să-i mulţumim.
Dezbinarea nu e bună,
Ea e arma celui rău.
Fraţi, surori, toţi împreună
Să-i slujim Lui Dumnezeu.
În deplină unitate,
Ca un snop de grâu legat,
Dragoste şi bunătate
Răspândind neîncetat.
O cetate întărită
Să zidim, fraţi şi surori,
Prin puterea dăruită
Noi vom fi biruitori.
Nu lăsaţi nici o spărtură,
Voi zidari, verificaţi,
Nu lăsaţi în aur, zgură,
Adevărul să-l păstraţi.
Cel ce strică, cel ce sparge,
Din lucrare să-l opriţi!
Cu blândeţe, cu răbdare,
Să-ndemnaţi, să sfătuiţi.
Cine vrea să înţeleagă,
E ferice, e salvat,
Cine se împotriveşte
Va fi aspru judecat.
În a Domnului lucrare,
Noi pe toţi îi îndemnăm,
Să ia seama fiecare
Înaintea Lui, cum stăm.
Verifică-ţi soră darul,
Şi tu frate pocăit,
Dacă tot ce-ai spus e bine,
Dacă s-a şi împlinit.
Dacă-i numai zăngăneală
De chimval răsunător,
Asta-nseamnă îndoială
Semănată în popor.
Cercetaţi orice lucrare,
Şi păstraţi ce e curat,
Dumnezeul nostru mare
Prin apostol ne-a-nvăţat.
Duhurile care strică,
Care amăgesc, să ştiţi,
Pe acestea fără frică
Fraţilor să le opriţi.
Dacă nu se împlineşte
Tot ce spune, nu-l primi!
Până nu se pocăieşte,
Până nu se va smeri.
Să nu fim ca văzătorii
Care sunt la ochi legaţi,
Şi nici ca învăţătorii
De credinţă lepădaţi.
Duhul Sfânt, să ştiţi, lucrează
Prin minuni şi proorocii,
Prin acei care veghează,
Prin ai Domnului, copii.
Vrem în toate rânduială,
În iubire să trăim.
Cărămizile cu smoală
Noi să nu le mai zidim.
Fraţilor, urâţi certarea!
Dumnezeu e-ndurător.
Împlinirea, ascultarea,
E tăria sfinţilor.
Cine n-a-nţeles, să steie
Mai departe împietrit,
Unul din apostoli scrie -
Şi pe fraţi i-a sfătuit.
Pe surori le sfătuieşte
Să mai tacă-n adunări,
La bărbaţii lor acasă
Să le pună întrebări.
Să nu vină despletite
La altarul cel curat,
Sau pe cap descoperite,
Căci aceasta e păcat.
Mame binecuvântate,
Crescătoare de copii,
Cu smerenie-mbrăcate,
Cu cereşti bijuterii.
Să asculte, să-şi iubească
Fiecare soţul ei,
Şi pe Domnul să-l slujească,
Ca şi sfintele femei.
Vin, sau altă stricăciune,
Să le punem la gunoi,
Să strigăm în rugăciune:
Doamne, vino Tu la noi!
Clevetirea şi ocara
Să nu fie între sfinţi!
Să căutăm numai comoara,
Numai veşnicii arginţi.
O credinţă sănătoasă
S-o păstrăm în gând curat,
Faţa noastră luminoasă
Să ne fie neîncetat.
Căci altarele străine
Închinate unor zei,
Ne vor duce în ruine,
Ca pe cei dintâi evrei.
Cine lucră cu mânie,
Sigur, nu ajunge sus,
El e lungă temelie,
E departe de Isus.
Cine-i plin de aroganţă
Şi se crede deosebit,
Este fără de speranţă
Ca să fie sus răpit.
Nu putem zidi cu firea
Pietrele duhovniceşti,
Marea taină, mântuirea,
Doar prin Duhul o zideşti.
Iată cum se poate pune
Piatră lângă piatră, fraţi,
Prin credinţă, fapte bune,
Să lucrăm, suntem chemaţi.
Dragostea e cea mai mare,
Să vestim şi să slujim,
Prin trăire, fiecare
Domnului să-I mulţumim.
Amin