Rugăciunea lui Ieremia
(Cuprinde Ier. 32. 17-25.)
Oh, Doamne Dumnezeule, iată, Tu ai făcut cerurile şi pământul
Prin puterea Ta cea mare, şi cu braţul Tău întins, prin Cuvântul
Veşnic creator, şi nimic în aceste vremi, nu este totuşi de mirat,
Din partea Ta acum, când poporul Tău ales este deja împrăştiat.
Tu dai îndurare, din dragoste, până la al miilea neam de oameni
Şi pedepseşti nelegiurea părinţilor- ca seminţele când le sameni,
Pe pământ - în sânul copiilor după ei, căci eşti Dumnezeul mare
Al cărui Nume este Domnul oştirilor, ce totuşi, ne arăţi îndurare.
Tu eşti mare la sfat şi puternic la faptă, potrivit masurii faptelor!
Ochii Tăi sunt deschişi, asupra tuturor căilor copiilor oamenilor,
Ca să dai fiecăruia răsplta după căile lui, după rodul faptelor lui!
Tu ai făcut minuni nemaiauzite, şi semne mari în ţara Egiptului!
Şi până în ziua de azi, şi în Israel şi printre oameni, se-aminteşte
Că Ţi-ai făcut un Nume cum este astăzi, după cum se povesteşte:
Ai scos din ţara Egiptului, pe poporul Tău Israel cu inimă trează
Prin minuni şi semne cu mână tare şi braţ întins, cu mare groază.
Le-ai dat ţara aceasta, pe care jurasei părinţilor lor ca le-o vei da,
Ţară în care curge lapte şi miere; ei au venit, şi s-au aşezat în ea,
Au luat-o în stăpânire, dar ei n-au ascultat de glasul Tău, rugător,
Ei n-au păzit Legea Ta, şi n-au făcut tot ce le poruncisei, iubitor.
Şi atunci, Tu ai trimes peste ei toate aceste nenorociri cu putinţă!
Iată, şanţurile de apărare se-nalţă ţmpotriva cetăţii şi-o ameninţă,
Cetatea va fi dată în mâinile Haldeilor care se lupta împotriva ei,
Biruită-n luptă de foamete şi de ciumă, va cadea ca pradă sabiei.
Ce ai spus Tu s-a întâmplat în decursul timpului! Tu însuţi vezi!
Şi totuşi, Doamne, Dumnezeule, Tu mi-ai zis: - Trebuie să crezi!
,,Cumpără-ţi un ogor cu argint, şi pune şi martori," ca toţi să ştie,
Când totuşi, cetatea este dată în mâinele Haldeilor, spre silnicie!
Flavius Laurian Duverna
18 Ianuarie, 2008