Intr-o zi, pe-o ramurea
Ce se legana in soare,
Tot canta si iar canta
O dulce privighetoare.
M-am uitat mirat la ea
Caci canta, nevoie mare!
Si atunci m-am intrebat:
Ce bucurie are oare?
E tot vesela mereu
De parca nici griji nu are.
Ii canta lui Dumnezeu
Cu toata a ei suflare.
Of! acum am inteles
Care este al ei ajuns:
Ea ne-ncanta cu-al ei viers
Caci e darul ei de sus.
Oare eu, copil micut,
Am motive sa Ii cant?
Am, caci Domnul m-a facut
Si am glas, am si cuvant.
Ajuta-ma mereu sa-Ti cant
Si sa fiu o incantare
Pentru oameni pe pamant.
La fel ca o privighetoare.