PRIVEŞTE FLORILE
Dionisie Giuchici
vol. 2 - Domnul, nu eu!
Priveşte vara trandafirii
Şi crinii cei strălucitori,
Priveşte colo în grădină
Ce măreţii şi ce splendori.
Dumnezeiasca Lui iubire
Cu gingăşie le-a lucrat,
Priveşte câtă măreţie
În trandafirul colorat.
Aşa ca nişte flori
Şi noi, fraţi şi surori,
Să răspândim mireasma în Hristos,
Căci El ne-a-mpodobit,
Şi El ne-a dăruit,
Tot ce avem mai sfânt şi mai frumos.
Iubirea cea adevărată
Şi pe noi ne-a împodobit.
Căci Dumnezeu, Cerescul Tată,
Prin Fiul Lui ne-a mântuit.
Dar mai presus de orice floare,
Şi mai presus de orice stea,
E dragostea nemuritoare,
E Fiul Său, Iubirea Sa.
Prin El şi noi suntem grădina
Cu flori din raiul minunat.
Isus, Făclia şi Lumina
Cu Duhul Sfânt ne-a botezat.
Neprihănirea să-nflorească
Pe chipul nostru zi de zi.
Când vine Domnul să-i găsească
Neprihăniţi pe-ai Lui copii.
Voi trandafiri şi crini din vale,
În vestejire nu mai staţi.
Mai cereţi rouă în petale,
Cu Duhul Sfânt să fiţi udaţi.
Căci Domnul încă ne iubeşte,
Rugaţi-vă de Grădinar,
La floarea care veştejeşte
Să mai reverse al Său har.
Să nu rămână nici un suflet
Aici în lume, pe pământ.
Când va veni Isus cu slavă,
Să fim cu El în cerul sfânt.
Amin