Aho,aho, dragi pompieri
reci vămaşi fierbintei veri
trageţi brazda cu temei
mai spre brad şi mai spre tei
mai spre sud şi mai spre vest
mai spre piscul Everest
poate veţi putea salva
a mea muză - Evrika -
al meu crez himalaian
mai aprins din an în an
în ce-i bun şi ce-i frumos
pe Pământul meu setos
după oameni omenoşi
blânzi, cuminţi, evlavioşi,
poate veţi putea curma
violenţa din Burma
genocidul din Darfur
terorismul tragic, dur,
poluările din Nord
entropia din fiord
malnutriţia rapace
ura ce-n hiene zace
eticheta de şablon
şi-nchinarea la Mamon...
Aho, aho, voi impresari
altruişti şi temerari
trageţi brazda mai cu spor
către inima cu dor
după ploaie, după rouă,
după o virtute nouă,
dup-o nouă dimineaţă
unde raiul se răsfaţă
bucuria te inundă
din secundă în secundă,
stingeţi flăcările rele
rupeţi colţii din zăbrele
interziceţi Katyusha
puneţi pe călăi cătuşa,
cu lopata şi creionul
stăviliţi Armaghedonul
şi turnaţi prin munţi şi văi
ale dragostei văpăi
ale cerului răcori
peste sufletele flori
peste lumea însetată
după Fiu, Duh Sfânt şi Tată...
Aho, aho, bravi Nicodimi
prin vâltoare anonimi
mai vărsaţi peste păduri
ale vieţii nemăsuri
al speranţei retardant
(ca un viguros liant)
faceţi-l să se întindă
peste-a înoirii tindă
din Alaska în Carpaţi
să fim toţi ca nişte fraţi
să fim muguri de aloe
Ca şi Pavel, ca şi Noe,
şi precum Ştefan cel Mare
să zidim şi noi altare
să pictăm cu viaţa noastră
mănăstirea cea albastră
să croim o cale dreaptă
prin agoră şi prin faptă,
de ne naştem muritori
să murim biruitori...
Ia mai mânaţi măi, flăcăi
şi sunaţi din zurgălăi
că în veacul cel de azi
suntem ca sihaştrii brazi
dar în veacul viitor
vom fi meri lângă Izvor...