Planul de Răscumpărare
Când în opera-I măreaţă a creaţiei Prea Sfinte,
Creatoru-a prevăzut, peste veacuri mult-nainte,
Că păcatul e posibil, cu-a sa gravă ameninţare
A luat măsuri precise, de-ai ieşi-n întâmpinare.
Dumnezeu Tatăl şi Fiul, au ştiut de-apostazia
Lui Lucifer, heruvimul, ce-şi etala măiestria,
Fiinţa cea mai înaltă, completă-n desăvârşire
Purtătorul de lumină, sus la Tronul de mărire.
Au ştiut şi de căderea, omului când L-au zidit
Prin puterea înşelătoare-a marelui nemulţumit,
Care-avea s-o exercite prin perfida lui dispută
Pentrucă deja pierduse lupta-n ceruri începută.
Planul de răscumpărare conceput de Trinitate,
Nu a fost un gând venit după ce au fost călcate
Ale Domnului porunci, prin a lor neascultare,
De Eva şi-apoi Adam, comiţând păcatul mare.
El a fost desvăluirea, tainei de veacuri ascunsă;
Era-acea descoperire, a Gândirei Nepătrunsă,
Ce-n lucrarea mântuirii, dezvolta consolidarea
Legilor fudamentale, care consfinţeau crearea.
Pentru-a lui îndeplinire, s-a hotărât ca Hristos,
Să se dea pe Sine jertfă, coborând atât de jos,
Încât El S-a dezbrăcat, de mărirea Lui Divină
Şi-a luat firea căzută, după mii de ani de vină.
Cine poate măsura cât de-adânc-a fost Iubirea,
Oferindu-se prin harul, ce-a trezit compătimirea,
Pentru neamul omenesc, de-a fi în totul liberat
Din coşmarul decăderii, mântuindu-l din păcat?
Adâncimea si-nălţimea dragostei lui Dumnezeu,
Au rămas şi vor rămâne, un mister care mereu,
Şi aici, şi-n veşnicie, tot mai mult vom cerceta
Aflând taina ei sublimă, în jertfa de la Golgota.
Temelie-n fundamentul Tronului Său de domnie,
Dezvoltare a principiilor, izvorând din veşnicie,
Iubirea S-a dat pe Sine-n jertfa sfântă şi deplină
Pentru-a fixa-n Univers, liniştea cea mai senină.
Ea a fost şi va rămâne, completă-n globalizare,
Dăruind orice resursă ce-avea ceru-n posedare,
Ca nimic să nu lipsească, din planul de mântuire
Fiind posibilă salvarea, în renunţarea la mărire.
Şi, nici chiar marea veşnicie nu va putea rândui
Preţul jertfei lui Hristos, în actul de-a-Şi dărui,
Viaţa Sa de Dumnezeu, lăsând gloria cerească,
Îmbrăcându-Se-n natura şi în firea omenească.
Complet de desăvârsite, au fost toate ce-a creat
Că nimic din Univers, nu se putea-a fi schimbat,
Prin pretenţia cea pusă, de prea marele Lucifer,
Ce-a dorit ca să răstoarne Legea ordinii din cer.
Controversa provocată, prin faptul că s-a luptat
Până-n ultimele clipe, sperând de-a nu fi privat,
De cerul măreţ şi sfânt, a bulversat Universul,
Pus în marele pericol, să-şi revizuiască mersul.
Dar în Marea Înţelepciune, a Puterii creatoare
Universu-a fost salvat, de cumplita ameninţare,
Pentrucă-a intervenit Însuşi, fiind Creatorul lui,
Viaţa jertfă să-Şi depună pe crucea Calvarului!
Flavius Laurian Duverna
16 Februarie, 2007.