O INCREDERE NECLINTITA
Evrei 11.1. „Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrările nădăjduite,
o puternică încredinţare despre lucrurile
care nu se văd."
Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pământ,
Şi Noe, a făcut corabia tot prin credinţă.
A crezut că va veni un mare potop pe pământ,
Şi a ajuns moştenitor al neprihănirii prin credinţă.
Prin credinţă Avram a ieşit din Haran şi a plecat
Spre ţara care i-a fost dată prin făgăduinţă.
Domnul l-a binecuvântat pentru că a ascultat,
Şi deşi avea 100 ani, i-a dat urmaşi prin credinţă.
Sara deşi în vârstă a primit putere să zămislească,
Domnul i-a ales părinţi, c-au ascultat şi L-au iubit.
În ei un neam cât firele de nisip, făcu să crească
Şi ce lui Avraam i-a făgăduit, Domnul a împlinit.
Când a mijlocit Avraam pentru Lot şi familia lui.
Domnul l-a ascultat pe Avraam, c-avea credinţă.
Când a ars Sodoma şi Gomora, cetăţile răului
L-a scăpat pe Lot şi fetele lui, de chin şi suferinţă,
Avraam pus la încercare, pe Isaac prin credinţă
L-a dus ca jertfă, crezând în mâna salvatoare.
Şi binecuvântarea Domnului i-a fost biruinţă,
Şi socotit a fost, neprihănit prin ascultare.
Isaac pe copiii lui: Iacov şi Esau, prin credinţă,
Având în vedere lucrurile viitoare, i-a binecuvântat.
Şi voia Domnului s-a împlinit şi a dat biruinţă
Poporului Său, de care s-a îngrijit neîncetat.
Prin credinţă Iosif a priceput c-a fost vândut de fraţi
Şi a fost dus în Egipt, să ajungă bun cârmuitor,
Ca la vreme de foamete tatăl şi fraţii, să fie salvaţi.
Prin voia Domnului a ajuns acolo, înaintea lor.
Pe Moise l-au ascuns părinţii, prin credinţă,
La trei luni pus într-un sicriaş, pe apa Nilului,
Fata faraonului de pe ape a luat micuţa fiinţă,
Fiind scos din apă, Moise a fost pus numele lui.
Crescut la palat, prin credinţă bunăstarea a părăsit,
Ca să sufere alături de poporul din care s-a născut.
Prin credinţă, a scos din Egipt poporul oropsit,
Sub călăuzirea Dumnezeului, în care a crezut.
Încrederea neclintită-n Domnul, marea a despicat.
Când faraonul cu toată oştirea. poporul evreu urmărea.
Prin credinţă au trecut Marea Roşie, ca pe uscat,
Ei au trecut, în urma lor valul oastea faraonului acoperea.
Dumnezeu s-a îngrijit în pustiu de poporul Lui,
Dar răzvrătirea lor şi încăpăţânarea L-au-ntristat
Moise prin credinţă, a cerut îndurare Domnului,
Pentru popor. Domnul l-a ascultat şi s-a-ndurat!
Dar neascultarea şi nemulţumirile poporului
Au aprins apoi mânia Lui Dumnezeu şi n-au mai intrat
În ţara făgăduită, decât cei plăcuţi Domnului,
Care au avut credinţă, au crezut şi au ascultat.
Daniel în groapa cu lei înfometaţi, n-a fost mâncat,
Căci Domnul gura leilor le-a ţinut-o închisă,
Pentru că el, de a sa credinţă nu s-a lepădat
Şi s-a rugat fără teamă, cu fereastra deschisă.
Prin credinţă n-au ars, cei trei prieteni în foc,
Şi-n cuptorul aprins, Domnul cu ei a intrat,
Para focului bine încins nu i-a atins de loc,
Căci Domnul, focul să-i vateme nu a lăsat.
Trece orice obstacol, o încredere neclintită
Şi te duce biruitor spre Slăvile Cereşti.
O încredere neclintită dă biruinţă-n ispită
Şi-n încercare prin credinţă vie, biruieşti.
Fără credinţă e cu neputinţă ca să fi spălat,
Fără credinţă nu vei pricepe iubirea de Împărat,
Fără credinţă nu vei putea primi un loc în palat,
Fără credinţă, nici nu te gândi, că eşti salvat.
Fără credinţă nu poţi birui furtuna dezlănţuită.
Fără credinţă nu înveţi ce-nseamnă umilinţă.
Fără credinţă iubirea nu cuprinde inima ta,
Fără credinţă în Slăvile cereşti, nu poţi intra.
AMIN