Nu-mi caut cuvinte

Nu-mi caut cuvintele, doar le aştept să vină
Şi-apoi le pun să stea-n candele de lumină,
Le mai transform pe buze-n foc de rug,
În flăcări ce nu ard, nu mistuie, nu fug.

Nu-mi caut cuvinte,doar le chem, chiar de-s puţine
Să se strecoare fără teamă pân la mine,
Spre-a deveni oştiri de seamă le voi pune
să fie-aducătoare de veşti bune.

Nu vreau nici să le urc pe turnuri de veghere,
Doar dezlegate pot să lupte, au putere,
Doar dezlegate au cununi împărăteşti,
Nu-mi caut cuvinte potrivite din poveşti.

Nu mai doresc nici prepeliţe, astăzi cer
bobiţe albe, dulci, să pun într-un omer.
Nu-mi caut cuvinte, le adun de dimineaţă,
Spre a-mi servi o zi de viaţă şi-altă viaţă.

N-am să le las neadunate cât mă-mbie,
Stă legea duhului de viaţă-n ele - vie.
Nu-mi caut cuvintele, eu scutur doar văzduhul
şi le pronunţ apoi...aşa cum le dă Duhul.

Le pun, le-aştept şi le transform, le chem,
Le-adun să mă dezlege de blestem,
Le cer, le scutur, le pronunţ ca mai nainte
aşa cum le dă Duhul...Nu-mi caut cuvinte.