NU MORTII LAUDA!
Ps. 115.17. „Nu morţii laudă pe Domnul şi nici vreunul
din cei ce se pogoară în locul tăcerii.”
Te laud Doamne, mărturisesc divina-Ţi iubire
Ce-n suflarea veşniciei s-a revarsat peste mine.
Din braţele morţii m-ai smuls şi mi-ai dat viaţă,
Şi timp să respir aerul curat în zori de dimineaţă.
Bunătatea Ta unică, incomensurabilă şi mirifică,
A risipit întunericul meu, să văd cât sunt de mică.
M-a scos la lumină şi mi-a descoperit Adevărul,
Mi-a dat aripile iubirii spre cer să-mi i-au zborul.
Jertfa de pe cruce, m-a renăscut din iubire Divină,
M-a smuls din bezna nopţii, spălând a mea vină.
M-a scos din groapa pierzării, cea mai adâncă,
În bunătate şi milă mi-a pus piciorul tare pe stâncă.
Sunt liniştită şi fericită, îmi porţi de grijă ne-ncetat,
În Harul iubirii Divine, l-a cruce din plin revărsat.
Fă tot ce vrei cu a mea viaţă, toată Ţie-Ţi aparţine!
În orizontul ochilor mei, Te vreau numai pe Tine.
Ţi se cuvin toate Laudele, Scump Mântuitorule!
Sublima-Ţi iubire altruistă s-a pus jertfă pe altar.
A aprins lumina vieţii ş-ai deschis inimii storurile,
Să pătrundă raza caldă, să topească inima prin Har,
În inima zdrobită, frântă de robie, care geme şi tace,
Inima ce nu ştie ce-i cu ea, ce poate fi, ce poate face.
Păcatul lumii întregi, te-a apăsat din greu la Calvar,
Prin jertfa iubirii Divine, a răsărit iertarea în dar.
Ti se cuvin toate mulţumirile, din inima mea, toată.
Te slăvesc Domnul meu pentru Iubire-Ţi minunată.
Prin sângele Tău, a curs o viaţă nouă pentru mine,
Bunule Împărat! Toată lauda mea Ţi-se cuvine,
Te voi lăuda cât voi trăi, zi de zi cu inimă fierbinte
Până voi avea suflare, până voi coborî în morminte.
Morţii, nu Te pot lăuda şi nici nu-Ţi pot mulţumi,
Te voi lăuda, cât voi trăi, Te voi Slăvi zi de zi.
Te voi lăuda, cât timp mai am pe acest pământ,
Prin poezie, cântare, mulţumiri, în inimă şi-n gând.
Laudele nu se-nălţa spre cer, din locul tăcerii,
Vreau să Ta laud, până se lasă amurgul serii.
Până pleoapele mele, nu se-nchid pentru somn,
Până Doamne mai am suflare, nu mă pui s-adorm.
Până vei veni pe norul de slavă, după al Tău popor.
Te voi Slăvi, Lăuda, Slăvitul meu Mântuitor.
Amin!