NICODIM
Dionisie Giuchici
vol. 2 - Domnul, nu eu!
Într-o noapte mai târzie, Nicodim pe gânduri pus,
S-a pornit ca să vorbească mai în taină cu Isus.
În grădina Ghetismane, sau pe munte, sau la fraţi,
N-are importanţă locul, pentru cei răscumpăraţi.
Important e dialogul despre naşterea de sus,
Nicodim luă cuvântul şi îi spuse lui Isus:
"Ştim că eşti învăţătorul de la Dumnezeu venit,
Semnele sunt mărturie că eşti om neprihănit!
Dumnezeu nu-l însoţeşte pe un păcătos pierdut,
Numai sfinţii în vechime, semne multe au făcut!"
Domnul îi cunoaşte gândul omului nedumerit,
La învăţătorul Legii, despre Moise i-a vorbit:
"Ştii tabloul din vechime cu acei israeliţi,
Cum au fost muşcaţi de şerpii înfocaţi şi otrăviţi,
Ştii atunci cum tot poporul, s-au umplut cu toţi de teamă,
Şi scăparea de la moarte le-a fost şarpele de-aramă;
O prăjină şi un şarpe, şi-o privire doar spre el,
A făcut să biruiască în pustie Israel.
Nicodime ştii, aceasta este scris ca amintire,
Vindecarea din pustie are altă oglindire.
Fiul Omului pe cruce va fi înălţat la fel,
Ca şi şarpele de-aramă, pentru noul Israel".
Lumea este înţepată cu otrava celui rău,
Dar pe cruce se arată dragostea Lui Dumnezeu.
Căci Iubirea Lui cea mare, coborî din cer de sus,
Ca să mântuiască lumea din păcate, prin Isus.
Ca şi fraţii din vechime, doar atât: în sus privirea!
Prin credinţă se primeşte harul veşnic, mântuirea.
Prin credinţă, prin moneda darului dumnezeiesc,
Cei muşcaţi de vechiul şarpe, vindecarea o primesc.
Prin credinţă se zăreşte frumuseţea strălucirii,
Prin credinţă se păşeşte înspre Patria Iubirii.
Numai mintea înoită, numai cel din nou născut,
Poate ca să vadă slava Celui de la început.
"Dacă nu te naşti din apă şi din Duh, -i-a zis Isus-,
N-ai să poţi intra în slava fericirilor de sus!"
Nu pe teorii, pe vorbe, ci prin har, prin Duhul Sfânt,
Se zideşte-Mpărăţia Tatălui de pe pământ.
Dacă nu te naşti din nou, n-ai în veşnicii intrare!
Nicodim părea pierdut, nu pricepe taina mare.
El privea cu ochi de carne, şi cu mintea lui de lut,
Nu L-a înţeles pe Domnul, dar la urmă a crezut.
El a pregătit aloea, când ei L-au înmormântat,
Şi în faţa celor mândri, pe Hristos L-a apărat.
Ca şi Nicodim în lume, au fost şi vor fi mereu,
Care pe ascuns sau noaptea, se întorc la Dumnezeu.
Setea după mântuire, l-a trimis, nu l-a lăsat,
Nicodim învăţătorul, pe Isus l-a căutat.
El renunţă şi la somnul care l-ar fi odihnit,
Numai ca să afle calea Omului Neprihănit.
Fariseul se smereşte, dând exemplu tuturor,
Căci în faţa Lui se află, Marele învăţător.
"Nu-nţelegi? -Isus îl mustră-, cum să ştie cei de rând,
Dacă tu, învăţătorul, stai cu frică, tremurând."
N-a-nţeles, dar prin credinţă, el s-a bucurat nespus,
Şi a devenit prin fapte, ucenic al Lui Isus.
Domul i-a vorbit de jertfă şi de dragostea cerească,
Şi că trebuie din apă, şi din Duhul să se nască.
Şi că numai cine crede în Hristos cu-adevărat,
Are veşnica viaţă şi iertarea de păcat.
Căci atât de mult iubise Dumnezeu această lume,
Că ne-a dat la toţi salvarea prin Isus, Slăvitul Nume.
Milă, dragoste, dreptate, botezat cu Duhul Sfânt,
Iată Calea Mântuirii arătată prin Cuvânt.
Voi muşcaţi de duhuri rele, voi bolnavi trântiţi pe jos,
Ridicaţi-vă privirea înspre Crucea Lui Hristos!
La Isus Hristos privirea! Glasul Tatălui vă cheamă,
Căci Isus Hristos trăieşte! Nu e şarpe de aramă!
El a biruit în lupte pe cel mai temut duşman,
Şi ne-a spus că prin credinţă, îl învingem pe Satan.
Vino prietene la Domnul, ca şi vechiul Nicodim!
Căci Isus ne porunceşte astăzi să ne pocăim!
Nu îţi pese de prelaţii care se împotrivesc,
Vino cu aceia care, Duhul Sfânt de sus primesc.
Dacă vrei să ai lumină, vino din sobor afară,
Căci lumina e Cuvântul, nu e sfeşnicul de ceară.
Nu mai sta cu învăţaţii plini de hulă şi mândrie,
Care râd de pocăinţă şi de Sfânta Apă Vie.
E doar umbră busuiocul, şi cădelniţa, şi jarul,
Duhul Sfânt aprinde focul, când în piept coboară harul.
Nicodim avea de-acestea, însă nu l-au mulţumit,
Căci altarele cu jertfe, pe Isus L-au oglindit.
Ochiul care se deschide, nu mai stă pe loc, porneşte,
Cum e scris în Sfânta Carte: "cine caută, găseşte!".
Cine bate, se deschide, şi primeşte ce-i promis,
Nu un om, nu un apostol, chiar Isus Hristos a zis.
Vântul de la Cincizecime suflă încă pe pământ,
Dumnezeu şi astăzi naşte credincioşi prin Duhul Sfânt.
Numai împotrivitorii au murit în vechiul eu,
Omul fără de credinţă nu-i plăcut Lui Dumnezeu.
După cum Isus îi spune la acel vestit prelat,
Cine crede are viaţă, cine nu, e judecat.
Doamne, pune-n noi dorinţa după naşterea de sus!
Şi ne dă la toţi credinţa plinătăţii în Isus!
Fă-ne "Nicodimi", Părinte, cu aceleaşi vii dorinţi,
Ca în nopţile iubirii, când umblam la stăruinţi!
Ţine-ne în sus privirea, spre Ierusalimul sfânt!
Ca să nu rămână nimeni dintr-ai noştri pe pământ!
Aleluia! Aleluia! Doamne Te dorim să vii!
Ca să prăznuim serbarea dincolo, în veşnicii!
Amin