NADAJDUIESC IN TINE
Ps. 119.147 „ O iau înaintea zorilor şi strig:
năsăjduiesc în făgăduinţele Tale."
Vin să-ţi aduc mulţumiri înaintea zorilor,
A petalelor ce emană mireasma florilor,
Înaintea razelor solare ce scaldă cerul
Şi prospeţimea aerului ce cuprinde eterul.
Te slăvesc Domnul meu şi Te laud,
Urechile Tale sunt deschise şi mă aud.
M-ai izbăvit din mâna vrăjmaşului
Şi ai plătit cu sânge plata păcatului.
Sunt fericită, că o nouă zi cu mult soare,
Ai lăsat în viaţa mea, în bunătatea-ţi mare.
Te slăvesc că-mi dai răgaz de cercetare,
Şi-mi dai puteri noi, să Te urmez pe cale.
Mi-ai dat răgaz pentru hotărâri noi,
Mi-ai deschis ochii cu strălucirea din zori.
Eşti mereu cu mine şi la bine şi la greu!
Tu, ai în vedere salvarea sufletului meu.
Nădăjduiesc în toate făgăduinţele Tale,
În marea Ta iubire şi marea Ta-ndurare.
Încrederea mea toată o pun în Tine, Isus,
Sub aripile Tale de vrăjmaş sunt ascuns.
Mi-eşti scut de apărare în faţa celui rău,
Arma mea nespus de tare, e Cuvântul Tău.
În încercare eşti Turnul meu de scăpare,
Stânca mântuirii mele, marea mea salvare.
Eşti pacea inimii mele, stâncă de granit,
Mă inundă izvorul vieţii de Tine dăruit.
Eşti comoară nepreţuită, ocean de iubire,
Eşti moştenirea mea, Toiag de izbăvire.
Nu mă părăseşti dacă-mi slăbesc puterile,
În lupta grea cu duşmanul şi cu ispitirile.
Când vin încercările, intri cu mine în cuptor Şi faci flăcările cuptorului s-adie uşor.
Nu mă părăseşti, Doamne, niciodată,
Căci Tu eşti stăpân pe viaţa mea toată.
Mă scoţi din noroi, când vezi că m-afund,
Şi cu toate deznădejdile mă confrunt,
Puterea de-mi slăbeşte şi valuri biciuiesc,
Mă scapi de capcanele ce mă pândesc.
Mă fereşti de valuri să nu mă strivească,
Şi de vântul aprig ce vrea să mă lovească.
Întoarce-Ţi privirile Tale spre mine,
Nu mă lăsa să mă depărtez de Tine.
Ca să nu dea talazuri mari peste mine,
Să nu poată să mă dezlipească de Tine,
Întăreşte-mă, sunt oaie din staulul Tău.
Zădărniceşte toate planurile celui rău,
Groapa peste mine să nu se închidă,
Şi adâncul să nu poată să mă înghită.
M-aplec în smerenie şi cu umilinţă,
Măreşte-n mine, Doamne, a mea credinţă.
Tu m-ai curăţit în al Tău, Sfânt, sânge,
Ai strâns şuvoiul de lacrimi ce curge.
Mângâierea Ta sufletul meu l-a uns,
M-a urcat pe stânca, unde n-aş fi ajuns.
Dacă Harul Tău nu m-ar susţine bine,
Stânca ar fi mult prea înaltă pentru mine.
Ia aminte, Te rog, la rugăciunea mea,
Mă cercetează şi veghează viaţa mea.
Mă-ncred în Tine, Isus, Mântuitorul meu.
Fă să pătrundă înţelepciunea-nlăuntrul meu,
Să strălucească Faţa Ta peste mine,
Nicicând să nu mă pot despărţi de Tine.
Căci Tu-mi eşti adăpost, eşti un Turn tare,
Alerg mereu la adăpostul aripilor Tale.
Nădăjduiesc în Tine! De mă vânează cel rău,
Mă încred cu credinţă, în Cuvântul Tău:
Ps. 5o.15. „Cheamă-Mă în ziua necazului şi
eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi."
Dă-mi ochilor lumină să am vederea clară,
Revarsă peste mine înţelepciunea necesară,
Să fiu supusă voii Tale, pentru totdeauna,
Să pot s-ajung şi eu, ca să primesc cununa.
Tu asculţi rugăciunea din înaltul cerului,
Şi laşi peste mine îndurările Mielului.
Îţi mulţumesc şi Te slăvesc, Domnul meu
Fie în veci de veci, Slăvit Numele Tău!
Domnul mântuirii mele, Domnul meu!
Amin