Molipsit de Iubire
Molipsit de iubire
Să fiu un molipsit de adunare,
De predică, de poezie , de cântare,
De rugăciunea ridicată - jurământ,
De Harul coborât prin Duhul Sfânt,
De părtăşia strângerii-mpreună,
Pe timp senin ori norii când se-adună,
De lacrimile păcii picurate
în dragostea spre cel din urmă frate.
Să fiu un molipsit de spicul greu,
De rodul spre ceilalţi şi Dumnezeu.
Să fiu un molipsit de-al slavei cer
Şi prea puţin de lutul efemer,
De fel contagiat de frământare, ură,
De neîncredere ori deznădejde, impostură.
Chiar de trăiesc în lumea de păcat,
Fă-mă imun de ea, de necontaminat.
Mă vreau în schimb febril de-al Tău Cuvânt,
De roadele şi darurile Spiritului Sfânt,
Contagiază-mă cu ele şi mi le-nfiripă
ca nişte viruşi, ca o sfântă gripă
ce-o să-mi creeze anticorpi la moarte,
Spre veşnica viaţă să mă poarte.
O Tată Sfinte, ştiu că mă iubeşti,
Te rog de Tine să mă molipseşti,
Să port a Ta povoară-n chip senin,
Să iau antimundanicul vaccin,
Ca-n timpul zilei să trăiesc - frumos,
Mergând pe urma crucii bucuros.
Fă-mă bolnav de-al cerului alai
Şi nici un antidot să nu îmi dai,
Să-i molipsesc pe toţi de veşnicie,
Contagios ca o epidemie.
Un infestat al Marelui Mister
Şi netratat să pot ajunge-n cer.
Tratează-mi - Dumnezeule Preasfânt -
Boala ne-ncrederii depline în Cuvânt,
Îmboldul netrăirii în lumină,
Vreau să-l arunc în negură şi tină,
Îngroapă-mi-l în a uitării mare -
De Har - bolnav, de lume - vindecare.
Ascultă-mă în tot ce mi-am dorit,
De slava Ta mă fă împătimit,
Chiar de aici, cât nu e prea târziu
De-a Ta Iubire molipsit să fiu.
Amin.