Mi-e scumpă poezia...
Mi-e scumpă poezia
nu pot s-o las nicicum
Căci la bine şi la rău
mi-e prietenă de drum.
La bucurie stă alături
iar la necazuri şi mai mult
Imi aduce desfătare
chiar la vreme de tumult.
Şi de ce aş părăsi-o?
căci m-a vrăjit nespus
Mi-a fermecat fiinţa
şi-L vesteşte pe Isus.
Mă însoţeşte pe cărare
şi îmi alină plânsul
Şi-mi face dorul nobil
să-nvingă necuprinsul.
Să meargă -n veşnicie
să vadă cum e-n Cer
Să pot a mă desprinde
de tot ce-i efemer.
M-a cucerit în taină
şi asta mă încântă
Imi dă un scop ales
şi-mi dă o ţintă sfântă.
Şi-l cânt pe Salvatorul
in ritmuri minunate
In urmă să rămână
doar versuri luminate.
Să-ndemne şi pe alţii
să nu cadă din Har
Răsplata s-o primesacă
în veşnicul hotar.
Mi-e scumpă poezia
o! cum să n-o-ndrăgesc?
Mă-ndrumă spre cunună
în loc împărătesc.
gc/din volumul in lucru TRAIRI INMIRESMATE