MARTURISESTE !
1 Ioan 1:9 „Dacă ne mărturisim păcatele,
El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele
şi să ne curăţească de orice nelegiuire.”
Din ochii curg lacrimi amare
Şi inima se cutremură toată,
Minciuna furişată, ca o scăpare
Mă-mpinse în hău, ca moartă.
Sălbatic roade profund durerea,
Minciuna reuşise să se strecoare,
Nevegherea a dezlănţuit disperarea,
Şi stinse puterea de a cere iertare.
Minciuna, un demon perfid
Se strecurase c-am uşor.
Trecuse printre buze ca-n vid
Fără semnalizator.
Ţâşnise cu iuţeală, nefricoasă.
Cât e de alunecoasă!
Apoi pitită-n cuget, misterioasă,
Mă străpunse belicoasă.
Şi morţii-i facuse confidenţe
Ca să mă prăpădească.
Îmi sfârtecă inima zdrenţe,
Nu-i dădu timp să icnească.
Prin ce unghere rătăceşti
Inimă pribeagă?
Lumină Sfântă, unde eşti?
Mi-e inima beteagă.
Cum voi scăpa de firea pământească?
Strig către Tine, Isuse iubit.
Cine de mine o să se-ngrijească,
Să scap de-al minciunii sfârşit?
Doamne luminează-mă, să nu bâjbâi
Pe căi ne-umlate.
Să-mi văd păcatul ce-mi sfâşâi
A mele judecate.
Să-l pot mărturisi degrabă,
Mă luminează!
Nu mă lăsa orbirii pradă,
Ţine-mă trează!
O voce blândă spune: -Mărturiseşte
Şi vei simţi cum durerea dispare.
Şi versetul 1 Ioan 1.9 îmi întăreşte,
Păcatul mărturisit e şters prin iertare.
Să nu ignori niciodată forţa căinţei,
Şi tăria mărturisirii.
Ea dă libertate deplină pocăinţei,
Şi pune lanţuri grele firii.
Te-ndură de mine, mă iartă,
Regret enorm c-am minţit.
Vin s-o mărturisesc acum toată,
Voi veghea mult mai mult, înzecit.
Dă-mi Isus fire dumnezeiască,
Prin bogăţia Harului.
Firea-mi să se veştejească,
Să fiu supusă adevărului.
Din gura mea doar adevărul
În orice-mprejurare să iasă.
Minciunii căpăcească-i-se flerul,
Nu vreau să fiu mincinoasă.
Cugetările, Doamne, să-mi fie sfinte
Rânduieşte să-mi vină înţelepciune de sus
Nimic rău să nu-mi treacă prin minte,
Cuvintele sfinte să fie tot ce am de spus.
Mi-a dăruit, Isus, din iubire iertarea.
Şi din ochii mei curg lacrimi fericite,
Inima mea şi-a găsit alinarea.
Minunat eşti Tu, Doamne Sfinte!
În cadela mea toarnă uleiul cunoaşterii,
Ca lumina sufletului meu să fie prudenţa,
Cugetarea minţii să fie efigia cumpătării,
Să-mi fie dorinţa neprihănirii, efervescentă.
Amin!