LINIŞTE INTERIOARĂ
Acea profundă linişte, interioară
O ai, creştine, doar de eşti curat,
De ai speranţă ce spre ceruri zboară
Şi eşti, deplin, de Duhul inspirat...
Atunci te bucuri şi în suferinţă
Ştiind că Cel ce te-a creat
Îţi luminează calea către biruinţă,
Îţi dă iar pace când eşti tulburat.
Chiar de-ar veni vârtejuri mari
Să clatine credinţa, s-o omoare
Te vei baza pe-acele braţe tari
Ce-au scos poporul din încătuşare.
Atunci vei spune tuturor, voios
Ce pace ai trăind neprihănirea,
Ce viziune are-un suflet credincios
Şi ce răsplată naşte Nemurirea,
Vei intona cântări în ceasul greu
Şi calm vei fi în orice-mprejurare
Orice oprelişti găsi-vei pe traseu
Le vei învinge cu-a ta încredinţare.
Impactul va fi mare acolo unde eşti
Căci mulţi îţi vor vedea trăirea,
Se vor debarasa de stările lumeşti
Şi vor dori să afle Mântuirea.
Acea profundă linişte, interioară
O ai, creştine, de trăieşti plenar
O viaţă ce naşte o comoară
Mult preţuită în veşnicul hotar.
18 Octombrie, 2008