Lăsaţi Cuvântul



Lăsaţi Cuvântul

Lăsaţi Cuvântul să mă suplice,
Chiar de loveşte cu mii de bice,
De nu-i Cuvântul apar călăi,
Să mă brăzdeze cu vânătăi.

Lăsaţi Cuvântul să mă transforme,
Când am în mine virtuţi diforme,
Să îmi refuze ce eu aş vrea,
De nu-i Cuvântul, rămân aşa.

Lăsaţi Cuvântul să mă desbrace,
De-a-ntinăciunii rea carapace,
Să-mi crească aripi zborului frânt,
De nu-i Cuvântul stau la pământ.

Lăsaţi Cuvântul să mă renască,
Din a lui stirpe dumnezeiască,
Să-mi fie înger, mereu de pază,
De nu Cuvântul, cine veghează ?

Lăsaţi Cuvântul să mă dumice
Şi să adune grâul din spice,
De nu-i Cuvântul şi-n spic şi-n sol,
Recolta-i pleava pe spicul gol.

Lăsaţi Cuvântul - gânduri rebele,
Ce mă atrageţi doar către rele,
Mereu alături, consilier,
Să mă ridice mai către cer.

De nu-i Cuvântul apar călăi,
Să mă brăzdeze cu vânătăi,
Nu ăsta-mi este deznodământul,
Accept oferta - Lăsaţi Cuvântul...


AMIN