La Râul Vieţii
La râul vieţii, pe-al lui mal
Doamne, vreau ca să ajung,
La apa-i lină, de-alb cristal
Chiar de drumul pare lung.
Aş bea din apa-i minunată
Cu-al ei izvor din veşnicie,
Să-mi satur setea înfocată
Simţind splendida bucurie.
Să iau din fructele de viaţă
Ca să mănânc, şi-n vieţuire,
Să pot să stau în a Ta faţă
În prea frumoasa întinerire.
Să văd cum falnicele ramuri
Bogate în frunze alinătoare,
Vor folosi la multe neamuri
Spre a lor sfântă vindecare.
Căci atât râul, cât şi pomul
Un unic scop au de-mplinit,
De-a ferici, împreună, omul
Ce-atâta, Doamne, l-ai iubit.
Pentru-acea sfântă vieţuire
Din boldul morţii, din păcat,
Tu viaţa Ţi-ai pus în jertfire
Pe veci de l-ai răscumpărat.
Flavius Laurian Duverna
22 Mai, 2008.