LA PIEPTUL TAU
Ps.73.28”Cât despre mine, fericirea mea este
să mă apropii de Dumnezeu:
pe Domnul Dumnezeu îl fac locul meu de adăpost
ca să povestesc toate lucrările Tale.”
Dumnezeule Te fac „locul meu de adăpost”,
Oaza de lumină, ce inundă inima cu fericire.
Unde în vremuri de dureri, mi-ai dat un rost,
Ai revărsat îndurare şi m-ai învăluit în iubire.
La pieptul Tău duios, de Mire, m-ai ocrotit,
Să sorb al tău răsuflet în suflarea vieţii mele.
În Harul iubirii Tale de viaţa mea te-ai îngrijit
Pierdută să nu fiu în jungla păcatelor mele.
Peste mine a curs seva vieţii, scânteietoare,
Ca un foşnet lung de ape, ce ţâşneşte din izvor.
Putregaiul vieţii, păcatul ars în raza-Ţi de Soare
Din marea uitării, nu frânge aripile de zburător.
Iubirea divină, fântână cu apă fără asemănare,
Mi-a potolit setea sporită de dor, în liniştea serii,
În revărsările Tale de Har, ce dau înviorare,
Ai dat odihnă sufletului, în ceasul încercării.
N-aş putea să stau departe, să Te părăsesc,
Cum aş putea, când Tu mi-ai dat iertare!
Când sensul vieţii mele în Tine-l regăsesc.
Prin revărsările iertării-n binecuvântare.
Ai pus în fiecare dintre noi gândul veşniciei
Mâna Ta ai întins-o când strigam după ajutor.
Vindecarea leproşilor e minunea mărturiei,
Că-n harul iubirii dai iertare şi lumină orbilor.
Pe Lazăr, din gheara morţii l-ai scos şi-nviat
Slăbănogul prin puterea Ta, patul şi-a ridicat,
I-ai iertat tot păcatul şi apoi l-ai vindecat.
Minuni de minuni, omului i-ai tot arătat.
Lumina Ta străluceşte mai presus de orice,
De cel în suferinţă, Tu Te laşi descoperit.
De omul ascultării în încercare este ferice,
De ispită, durere şi îngrijorări e ocrotit.
Izvorul bunătăţii Tale, tot curge, e nesecat,
Binecuvântările Tale, încă nu s-au terminat.
Cel cu inima smerită de ruşine nu va fi dat,
Cel cu inima deschisă, de păcat e eliberat.
Mântuirea în cuptoru-ncercării e pecetluită
Lăstar nou, în viţa Ta nobilă, am fost altoită.
Mărit Să fi în veci de veci şi Prea Mărit!
Mântuitorul meu fii în veci de veci Slăvit.
Amin