IZBĂVIRE
Ps.9.18. „Căci cel nenorocit nu este uitat pe vecie,nădejdea celor sărmani nu piere pe vecie."
Sufletul meu plânge, dar lacrimi nu curg,
Mă apasă greu păcatul şi aş vrea un chirurg,
Să mă opereze, să scoată răul afară,
Să nu mai simt durerea ce sfâşie ca o fiară.
Mi-afund privirea-n Biblie, încep să citesc
Şi descifrând Cuvântul, lacrimile-mi pornesc,
Sufletul începe să-şi verse tot amarul.
Tu, Doamne, vindeci, nu înfigi pumnalul!
Mă adâncesc în Cuvânt şi nu m-aş mai opri,
Citesc cu o foame grozavă, ce n-o pot potoli,
Inima îmi cere cu nesaţ să o hrănesc.
Ce minunată pâine, din Cuvânt primesc!
Sufletul se-nviorează căci văd cât mă iubeşti!
Lumina Ta mă-nvaţă, prin Har mă mântuieşti!
Ps.9.l8„Căci cel nenorocit nu este uitat pe vecie,
Nădejdea celor sărmani nu piere pe vecie."
Legea Ta este desăvârşită, eşti bun şi iubitor,
Însufleţeşti şi înţelepţeşti pe cel neştiutor.
Limpezeşti ochii, să-i faci vederea clară,
Să urce cu Adevarul pe singura scară,
Ce urcă la Cer. Deschizi Uşa Salvării
Şi arunci toate păcatele în Marea Uitării,
Prin iertarea ce-o dai prin Harul iubirii,
Născută în Jertfa pe Cruce, darul mântuirii.
Îmi încredinţez viaţa mea toată, în mâna Ta
Slăvit să fi Doamne, că Tu vei lucra!
Vei împlini tot planul pe care-l ai cu mine,
Vei dezlipi răul, ce se ţine ca scaiul de mine.
Lumina Ta Sfântă mereu mă va călăuzi
De orice nenorocire, mereu mă vei păzi.
În încercare vei fi întotdeauna prezent,
Tu niciodată în ajutor, nu eşti absent.
Nădejdea toată îmi este, Doamne, în Tine
De nu Te-oi părăsi, nu mă vei da de ruşine.
Mă vei scoate chiar din ghearele morţii,
Mereu fericirea şi îndurarea mă vor însoţi.
Tu nu vrei să-Ţi aminteşti de greşelile mele,
Fărădelegile le-ai aruncat, nu mai e urmă de ele.
Prin iubire ai îndepărtat de la mine, pieirea
Ţi-a fost milă de mine, mi-ai dat mântuirea.
Sufletul meu s-a-nviorat în Cuvântul Tău,
Am primit puteri noi să birui tot ce e rău.
Minunat eşti Doamne, mare-i bunătatea Ta!
Te Slăvesc căci viaţa mea e-n mâna Ta!
AMIN !