IN SEARA DE CRACIUN
Matei 1:23 "Iată, fecioara va fi însărcinată,
va naşte un fiu, şi-i vor pune numele Emanuel",
care, tălmăcit, înseamnă: "Dumnezeu este cu noi".
De mii de ani, în seara de ajun,
În fiecare an, mulţimile s-adun.
Şi străzile răsună de colinde de Crăciun.
Colindele ce de Mesia-ţi spun.
Străbate colindul întregul pământ,
În lung şi-n lat, se-aud cântând
Copiii cu glas îngeresc,
Şi alte mii de glasuri ce vestesc,
Că s-a născut un prunc ceresc.
Dar câţi îl caută, câţi îl găsesc?
Cu două mii de ani în urmă trei magi din Răsărit,
Urmau o Stea ce i-a călăuzit
Şi de naşterea unui Împărat le-a vestit.
Lung drum au făcut, deşi au obosit
Nu s-au lăsat, au căutat pe prunc şi l-au aflat,
Născut într-o iesle, nu-ntr-un palat.
În Betleem s-a-mplinit proorocia, minune cerească,
O stea răsărită din David, să ne izbăvească,
Din robia păcatului să ne mântuiască.
Cîţi îl caută, cîţi vor să-L găsească?
În seara de Crăciun e forfotă mare,
O lume întreagă e-n sărbătoare.
Colinda răzbate peste hotare,
Răsună cerul ca un ecou, de cântare.
Vestind despre un Fiu plin de Har,
Ce ne-a adus mântuirea în dar.
O veste minunată ni s-a arătat,
Ni s-a născut un Împărat,
Un izbăvitor, să ne salveze din păcat.
Câţi L-au căutat şi câţi L-au aflat?
De mii de ani noi oamenii sărbătorim,
Şi-n fiecare an de minunea naşterii vorbim.
Mesajul naşterii să-l împlinim, să ne grăbim
Pe Isus din inimă să Îl slăvim.
A coborât din slăvile astrale,
Ducând cu El, splendori din Rai în vale.
E sărbătoare, sărbătoare de Crăciun,
Şi-n casa celor ce atei îşi spun.
E sărbătoare-n fiecare casă,
Şi mai bogată şi mai sărăcăcioasă.
Dar oare cîţi L-au învitat în casă?
E iarăşi o seară minunată de ajun,
Mai cald e-n casă, căldură de Crăciun,
Azi colindele răzbat pe geamuri de pe drum.
Nici un ungher, nu pare stingher acum.
Un glas îngeresc de copii umple cerul,
E noapte, colindul dezvăluie misterul.
La Mesia, grăbeşte-te şi tu să vii.
De ce nu vii? De ce nu vii?
Omul de Crăciun sărbătoreşte,
Dar sărbătoarea cu nelegiuirea o uneşte
Din cele mai multe case, Mesia lipseşte.
Moş Crăciun o himeră, îl înlocuieşte.
Isus a intrat doar la cel ce-L chemase,
Nu intră cu forţa prin case.
El bate la uşă, intră la cel ce-L aşteptase
Pe Minunatul Domn al domnilor,
Preamăritul Împărat al împăraţilor!
Câţi L-au invitat la masa lor?!
Inimă împodobeşte-te cu bucurie,
Dar nu pentru o zi, ci pentru o veşnicie.
Învăluită-n fericire ziua, inimă să-ţi fie.
Cântă voiasă, plină de bucurie.
Aminteşte-ţi nu doar azi, zi de zi, tot mereu,
De naşterea Fiului Lui Dumnezeu.
Pune-ţi înaintea ochilor steaua credinţei,
Şi nestematele pocăinţei.
Să te inunde iubirea cu sclipirile ei,
Să se aprindă în tine, să sară scântei,
Să fie mii de inimi de scântei atinse,
De miracolul naşterii, să fie cuprinse.
Să răzbată minunea Dumnezeiască,
Numele Lui Isus, să strălucească.
Plin de har, plin de frumuseţe.
El mângâie oameni cuprinşi de tristeţe,
Şi şterge lacrima de pe-ale lor feţe.
Cîţi îşi deschid inima şi-I dau bineţe?
Inimile care-n distracţie-si găsesc fericirea,
Şi nu le pasă că-şi pierd nemurirea.
Şi deviza lor e trăieşte-ţi clipa, bucuria.
Nu cunosc ce le poate da iubirea.
N-au pace-n inima lor, nu-s fericiţi
Dezamăgirea îi face să se lase minţiţi!
Ar vrea cerul atinge, dar nu-l pot ajunge.
De-ar afla Harul, de bucurie ar plânge,
I-ar înfiora, adâncul inimii le-ar străpunge.
Cîţi ştiu că păcatul lor cere sânge?
Colindele de Mesia şi azi ne vestesc,
De naşterea unui Sfânt, prunc ceresc.
Se revarsă din belşug Har ceresc,
Totuşi prea puţini mântuirea găsesc.
Să se-nfioreze inimi, ce de nimic nu le pasă,
Decît de belşugul lor, de pe masă.
Care-şi trâmbiţează de Crăciun bunătatea,
Şi-n spatele unui zâmbet şi-ascund falsitatea.
Pătrundă-n inimile lor Mielul ceresc,
Să-i cutremure ca să-L caute până-L găsesc.
Să se reverse peste fiecare suflet Har ceresc.
Cîţi se roagă şi cîţi Scripturile citesc?
De-ar citi şi-ar deschide inima, pentru Cel,
Ce S-a născut să fie Miel.
Cel de prooroci vestit, Emanuel.
Ar alerga cu toţii la El.
Mielul de jertfă pentru păcătoşi,
E Salvatorul iubit de credincioşi.
Străluceşte puternic veşnicul Soare
In inimi deschise e sărbătoare,
Aleluia! Săviţi-L pe Isus, voi popoare.
Vestea bună, câţi au înţeles-o oare?
Impodobiţi-vă inima smereniei
Sub mărgăritarele sfinţeniei,
Umpleţi cu ulei, vasul candelei,
Sub izvorul curăţeniei.
Haina aurie, lumina credinţei,
Răspândească blândeţea căinţei
In inimă să se aprindă steaua bunătăţii,
Strălucească pocăinţa în vârful dreptăţii..
Toate steluţele smereniei, să sclipească,
O dragoste divină, din raza cerească.
Strânsă-n inima noastră, veşnic să locuiască.
Amin