IMI RIDIC PRIVIREA-N SUS

IMI RIDIC PRIVIREA

Apoc. 22.7 „ Şi iată, Eu vin curând! Ferice
de cel ce păzeşte cuvintele proorociei…”


Inima-mi tânjeşte tare,
După vremea de plecare.
Aştept goarna să răsune!
Graiul inimii îmi spune:

-În curând vine Isus!
Ridică-ţi privirea-n sus.

Imi ridic privirea-n sus,
Să-L văd venind pe Isus.
Zilele-s tot mai puţine,
Semnele ne spun că vine.
Şi privesc adânc în mine,
Printre lacrimi şi suspine:

-Suflete! Nu sta pe gânduri,
Casa ta nu-i patru scânduri.
Oglindeşte-n Isus,
Casa ta-i acolo sus.

Te hrăneşte din Cuvânt,
Să intri în Cerul Sfânt.
În blândeţe tot sporeşte,
Dragostea ţi-o înmulţeşte!
Credinţa ţi-o întăreşte,
Şi-n neprihănire creşte.
Dă din inima ta toată,
N-ai să regreţi niciodată.
Bucuria te cuprinde
Când iubirea se aprinde.
Când smerit şi milostiv,
Binele tău nu-i tardiv,
Ci măsură de iubire,
Pentru cel de lângă tine.
De-ţi iubeşti aproapele,
Şi-l ajuţi ca fratele.
Duşmanul de ţi-l iubeşti,
În neprihănire creşti.
Pocăieşte-te, grăbeşte!
Isus în curând soseşte!

-Isuse, eu vreau la Tine!
Viaţa mea Îţi aparţine!
Tu eşti totul pentru mine,
Stânca, ce mă ţine bine.
Când puterea îmi slăbeşte,
Vino de mă întăreşte.
De ce-i rău, mă curăţeşte,
Pentru cer mă pregăteşte.
Vino, Isuse, Grăbeşte!
Sufletul meu Te doreşte!

Se apropie chemarea
În curând răsună valea:
Iată Mirele pe nor!
Cheamă pe al Său popor!
Amin