Harul ţi-e de-ajuns

Când vântul bate, valul vine
vrând ca să treacă peste tine,
Când să răzbaţi nu este chip,
Printre furtuni mari de nisip,

Când frământat de căutări,
Nu ai răspunsuri la-ntrebări,
Când viaţa fuge spre apus,
şi tot ce-aveai parcă s-a dus,

Când stă măslinul fără rod,
Când nu e peşte în năvod,
Când eşti bolnav ori supărat
sub curcubetele uscat,

Când eşti nenorocit ca Iov,
Când mlaştină-i orice ostrov,
Când nu mai şti unde s-apuci,
Când eşti în lanţuri şi butuci,

Când cel ce te numise frate-ţi
dă scorpioane peste spate,
Când printre oameni pari intrus
şi toţi prietenii s-au dus,

Când...poţi s-adaugi aşa la rând
şi în continuu când...când...când,
De nu-ntâlneşti nici un răspuns
ascultă: Haru-ţi e deajuns!