FA-MA DOAMNE OM AL RUGACIUNII
1 Tesaloniceni 5:17 "Rugaţi-vă neîncetat."
- Fă-mă Doamne, om al rugaciunii!
Să pun stavilă-naintea urii.
Să gust din libertatea Duhului,
În lupta cu ispitele răului.
Îţi mărturisesc neputinţa mea,
Şi-ţi aduc înainte suferinţa grea,
Să mă mângâie Dragostea Ta,
Îndură-Te Doamne şi nu mă lăsa.
- Alungă-ţi c-un zâmbet, lacrima,
Chiar dacă-ţi plânge inima.
Îţi vei învinge suferinţele
Şi-ţi vei alunga tristeţile.
S-ajungi pe culmi de munte,
Adesea durerea-i o punte,
Urcuşul e greu, dar izbânda mare,
Căci fericirea o găseşti în urcare.
Vrei să trăieşti în vârf de munte?
Acolo se urcă cu sudoare pe frunte.
Urcuşul e greu, dar izbânda-i mare,
Căci fericirea o găseşti în urcare.
Paharul întristării când se goleşte,
Gusta-vei mierea, ce te întăreşte
Şi suferinţa ţi-o-ndulceşte.
Astfel în neprihănire vei creşte.
- Fă-mă Doamne om de rugăciune!
Să adun cununi de fapte bune.
Să-mi răspunzi cu mângâiere,
Când tristeţea m-apasă cu durere.
Să nu m-abat nicicând din Calea Ta,
Ţine-mă Doamne bine, nu mă lăsa.
Viaţa fără Tine-i sclavie,
Nu mă lăsa Doamne-n robie.
Candela Ta să strălucească,
Deasupra capului meu,
Lumina Ta să mă călăuzească
Să risipească întunericul meu!
La Tine este izvorul vieţii,
Şi lumina-n roua dimineţii.
Dă-mi lumina Ta, să văd bine
Cum străluceşte lumina celor vii,
Ţine-mă Doamne lângă Tine,
Până Tu ai să revii.
Cuvântul este candela Ta
Ce-mi luminează cărarea.
Mântuirea e făclia Ta,
Ce-mi arată izbăvirea
Şi face să răsară-n zori,
vindecarea.
Împrăştie Doamne orice nori,
Ce-mi întunecă vederea.
Răspîndeşte miresme de flori
Ce-mi dau mângâierea.
Creşte-n mine neprihănirea,
Când slava Ta mă-nsoţeşte.
Mântuirea ce mi-ai dat străluceşte
Mai puternic, ca lumina soarelui,
Prin Harul ce-o dă jertfa Mielului.
Pornesc raze din mâinile Tale
Şi acolo se ascunde tăria Ta,
Cu braţu-Ţi puternic m-ai scos din vale
Şi m-ai urcat pe Stânca Ta.
S-au aprins luminile săgeţilor
Împreună cu strălucirea suliţelor,
Ca să pătrundă lumina Evangheliei
În lumea întreagă, pân-la marginile ei.
Amin
22.11.2007