E PESTE PUTERILE MELE
Ps.139.6. „O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele, este prea înaltă ca s-o pot cuprinde."
E peste puterile mele, să cuprind cu mintea mea
Şi să înţeleg, Doamne, minunata lucrare a Ta.
Mă uimeşte întreg Universul şi fiecare stea,
Toate strălucesc şi sunt făcute prin voia Ta.
Lucrarea Ta, este o ştiinţă uimitoare şi minunată,
Privesc pământul întreg, toate lucrurile te slăvesc.
Să pot pricepe totul, e o ştiinţă mult prea înaltă!
Pot Doamne atât, să Te admir şi să Te iubesc.
Privesc la Tine, Doamne şi văd florile zâmbind,
Mă uit la crinul înflorit şi de Tine îmi amintesc.
Iar noaptea privind la cerul cu stele sclipind,
Văd: toate stau în puterea Ta şi toate Te slăvesc.
Mă uit la om şi văd o făptură creată de Tine,
O făptură minunată, şi nu înţeleg de ce, omul
Nu Te cinsteşte şi nu-i este teamă de Tine,
Când Tu c-o suflare poţi face să dispară totul!
E peste puterile mele să înţeleg de ce Creatorul
A iubit atât de mult omul, încât a dat singurul Fiu
Să moară pe cruce, să salveze de la moarte omul,
Să-i dea viaţă veşnică şi să-l numească fiu.
La jertfa de pe cruce, privesc şi-mi spun mereu:
Isus plăti păcatul lumii întregi, prin Harul iubirii.
El Sfântul! El Neprihănitul! El Fiu de Dumnezeu!
Doamne îndură-Te şi ţine-mă pe calea Mântuirii.
Mintea mea a încearcat să înţeleagă Învierea.
Şi-am înţeles că-mi este îndeajuns să ştiu că Isus
E Calea, Adevărul şi Viaţa şi izbăvirea mea.
Ce azi nu-nţeleg, într-o zi voi înţelege, acolo sus.
Hristos e viu, şi ne pregăteşte un loc în cer.
Pentru toţi ce-au crezut şi vor crede în El.
Revenirea Lui nu mai este, acum un mister,
Încurând va veni pe nor, Sfântul Emanuel.
E peste puterile mele să înţeleg o ştiinţă aşa înaltă
Şi în puterea Ta, chiar dacă mintea mea nu pricepe,
Să pot vedea jertfa iubirii prin care am fost iertată,
Să pot vedea dincolo de tot ceea ce nu pot înţelege,
Să percep Împărăţia, în care cu Tine voi merge.
AMIN!