E CEL DIN URMA CEAS
Apoc.1.7. „Iată că El vine pe nori.
Şi orice ochi îl va vedea şi cel ce L-au străpuns.
Şi toate seminţiile pământului vor boci din pricina Lui. Da Amin!"
E cel din urmă ceas,
Doar secunde au mai rămas.
Strigătul se stinge-n depărtare,
Anunţând ultima chemare.
Tu eşti chemat şi eşti dator
S-alergi la unicul Salvator,
Să-i dai inima, necondiţionat,
Grăbeşte-te, deja-ai întârziat!
Holdele în pârgă aşteaptă,
Secerătorii la recoltă bogată.
Nu risipiţi timpul cea mai rămas,
Grăbiţi, e cel din urmă ceas!
Grăbiţi, grăbiţi să seceraţi,
Voi lucrători nu-ntârziaţi!
Strângeţi cu lacrimi spicele,
Se duc în zbor secundele.
Legaţi în snop, spic după spic,
Să nu se piardă, chiar nimic,
Strânşi în dragoste mănunchi
În rugi fierbinţi, pe genunchi.
Minuni şi semne se-mpletesc
Şi lumi-ntregi mărturisesc,
C-apusul lumii-i pe sfârşit
Şi vom zbura spre infinit.
Se vor deschide mormintele,
Să se-ntrupeze oasele.
Celor vii, la clipeala ochilor,
Se va face schimbarea trupurilor.
.
În trup nou, nesupus putrezirii
Sub mantia sfiinţită, a neprihănirii.
Ca mii şi mii albi porumbei,
Străbate-vom zarea şi marginile ei.
S-a dus şi ultimul ceas
Nici clipe n-au mai rămas
Iată norul poleit în strălucire
De slava cerescului Mire.
Amin!