(Num. 22.32)
Drumul pe care te straduiesti s-alergi,
Nu-i trasat de Mine spre ceruri tu sa mergi.
E rau si neplacut înaintea Mea,
Oricât te lupti de tare si-n râvna te-ai vedea.
Drumul acesta cu gropi al dorintei tale,
Nu te duce bine coborând la vale.
El este un drum al vrerii pamântesti,
Din care Eu as vrea, de azi sa te opresti.
Drumul - nesupus Duhului Meu cel Sfânt,
Nu tine calea dreapta iesita din Cuvânt.
El este un drum de omul vechi trasat,
Ce nu-mplineste bine îndemnul Meu lasat.
Drumul acesta strâmb ce duce la pierzare,
Nu-i trasat de Mine oricât i-ai da crezare.
De aceea ti-am iesit în cale stimate calator,
Sa lasi sa crezi în Mine - un Ghid spre viitor.
Drumul omenesc ce pare-a fi frumos,
Nu-i comun cu Calea trasata de Cristos.
Iar pe el "portita" ce pare-a duce sus,
Nu se poate spune ca-i pusa de Isus.
Un drum de-acesta - cu pante si urcus,
Crezi ca duce-n ceruri lovind în magarus?
Nu duce nicaieri iubitul meu crestin,
De cât de vii la Domnul prin harul Sau divin.
De iesi acum din drumul mocirlit, murdar,
Primind acum pe Domnul si jertfa Sa în har,
Vei merge-n vesnicie tinând a Lui carare,
Nu ca Balaam mergând spre iad...calare.
Amin.