Colţ de rai...
Colţ de rai e-acolo unde locuieşte bunătatea
Unde nu mai stăpâneşte viciul, nici singurătatea
Cu Domnul Invierii niciodată nu eşti singur
Cu El pe drumul veşniciei mersul este sigur.
E colţ de rai unde iubirea domneşte ne-ncetat
Iar pacea izvorăşte din traiul sfânt, înmiresmat
Acolo-i vorbă dulce şi tihnă şi linişte deplină
Ca la-nceput când omul era-n edenica grădină.
E colţ de rai când un crâmpei de Cer e jos
In căminul unde guvernează doar Isus Hristos
Acolo şi odrasle şi părinţi trăiesc în armonie
Chiar de au de biruit grele-ncercări şi agonie.
Si chiar de n-au la masă cum alţii au belşug
Sunt fericiţi să-mpărtăşească mereu al vieţii jug
Povara –i mai uşoară când simţi cu cel iubit
Durerea-i micşorată când talazul te-a izbit.
Colţ de rai e sanctuarul în care proslăvirea
Se-ndreaptă doar în Sus de unde vine izbăvirea
In care dragostea-i suprema lege-ntotdeauna
La bine şi necaz, necontenit, frăţietatea-i una.
Atunci se bucură şi sfinţii, se bucură Pământul
Că Dumnezeu e onorat, trăit este Cuvântul
Acolo unul altuia, cu drag, îşi dau întâietate
Şi fiecare îşi cunoaşte cucernica prioritate.
E colţ de rai în viaţa dominată de credinţă
Şi chiar de ne încearcă şi plâns şi suferinţă
Nicicând n-om părăsi cărările neprihănirii
Căci ne conduc în veşnicie la locul întâlnirii.
gc/ti/oct 2005