Şi tu...
Şi tu ai fost un fiu risipitor în ţări îndepărtate
Străin de tot ce este sfânt, străin de visele curate
Gustat-ai şi tu din potirul ce lasă doar amărăciune
Iar sufletul ţi se hrănea cu putregai şi uscăciune.
Dar infinita dragoste te-a cercetat şi te-a străpuns
Şi ţi-ai venit în fire şi-ai dat afirmativ răspuns
Şi-acum eşti templu viu pentru Duhul mângăierii
Bucurându-te nespus de binecuvântările-nfierii.
Şi tu-ntâlneşti pe cale obstacole şi mărăcini
Dar vei ieşi biruitor că-s tari ale credinţei rădăcini
Vei întâlni dintre acei ce spun că-s fraţi, dar nu-s
Te roagă pentru ei şi-n zori de zi şi la apus.
Pe marea vieţii vei fi şi tu lovit de valuri furioase
Adeseori durerea te va pătrunde până-n oase
Dar Cel ce potoleşte vântul şi uraganele turbate
Te va ridica deasupra situaţiilor disperate.
Şi tu vei îndura dispreţul celor ce urăsc neprihănirea
Gândeşte-te atunci la Cel ce a răbdat chiar răstignirea
Cum l-au scuipat şi l-au lovit, i-au dat din spini cunună
Misiunea Lui a fost în legătură cu Cerul să ne pună.
Şi pildă vei lua, să nu abandonezi nici tu lucrarea
Chiar dacă oamenii îţi dau mereu ura şi-ntristarea
Răsplata este mare dar nu aici, în lumea răzvrătirii
Ci-acolo unde-s serafimi şi îngeri la limanul înfrăţirii.
Tăcere ai păstrat şi tu când spiritele s-au aprins
Acel ce-şi stăpâneşte firea nu-i biruit ci a învins
Invaţă de la Fiul să ai un duh smerit şi blând
In jurul tău să laşi arome din inimă, din gând.
Apoi, când Mirele va apărea în straiele imaculate
Să-i ia pe toţi ai Lui în strălucitele palate
Şi tu vei fi întâmpinat de privirea Lui senină
Vei fi răsplătit c-ai umblat în Adevăr şi în Lumină.
gc/Octonbrie 2005