Şi-mi zise Domnul: Eu sunt frumuseţe;
În Mine-i cald sălaş de primăveri;
La Mine zorile sunt fără de seri,
Şi duhul înfloreşte-n mii de feţe.
Psaltirea negrăitei învieri
Din glasul Meu se toarce cu mândreţe,
La Mine arde patima-n blândeţe
Şi cântă desfătarea din dureri.
Am tainice izvoare de culori,
Am şopot plin de dulce glăsuire.
Şi Eu revărs din veşnice comori,
Peste aleşi puteri de plăzmuire,
Şi-i fac să-mi fie asemănători
În duh, prin arzătoarea lor iubire...