O, suflete ce-n rău apuci,
de-ai şti tu-n ce adânc te duci.
De-ai şti-n ce-adânc cădea-vei greu
când umbli fără Dumnezeu.
În tina greului păcat
în moarte tu te-ai scufundat.
Nu vezi tu oare cum de sus
te cheamă harul lui Isus?
Întoarce azi la El-napoi
şi las-al relelor nevoi!
El pentru tine S-a jertfit,
cu ce iubire te-a iubit!
— Poţi tu urechea să-ţi înfunzi
la glasul Lui să nu răspunzi?
Poţi tu să-ţi ´coperi ochii tăi
şi să mai mergi pe rele căi?
Poţi tu când azi aşa duios
te cheamă harul lui Hristos,
şi-l al iubirii dulce prag
te-aşteaptă El cu-atâta drag?
Poţi oare tu să nu te-apleci?
— Ah, cum vei plânge-n veci de veci!