Zi strălucitoare cum n-a fost vreodată
Nicăieri în lume, fără precedent
Este ziua asta, ziua învierii
Lucrare divină nu un accident.
Dacă suferinţa şi chiar moartea crudă
Poate să le-ndure chiar un om de rând
Dar să învieze într-un trup se slavă
N-a fost niciodată, nicăieri, nicicând.
Dar Isus Slăvitul, Minunatul Prinţ
A ieşit din groapă demonstrând oricui
Că tot ce-a lucrat şi-a înfăptuit
A fost să-mplinească voia Tatălui
Să cinstim acuma minunatul act
În care Isus din morţi s-a sculat
Şi să spunem tare cu toţi să rostim
Urarea slăvită: ,,HRISTOS A-NVIAT".
Voi ce sunteţi martori la urarea noastră
Răspundeţi îndată în chip minunat
Şi drept aprobare să ziceţi cu toţi
Că: ,,ADEVăRAT EL A ÎNVIAT"
Să privim acuma spre măreţul act
În care Isus a învins deplin,
Învingând păcatul, salvând omenirea
De la catastrofă şi veşnicul chin.
Era-n zorii zilei când se lumina
Chiar în ziua-ntâia cum s-a arătat
Când pământul rece ce adăpostea
Pe Isus Slăvitul s-a cutremurat
Căci Dumnezeirea şi-a făcut prezenţa
Trimiţând un înger până la mormânt
Ca să prăvălească piatra de la uşă
Făcând drumul liber lui Isus cel Sfânt
Minunatul sol a lui Dumnezeu
Avea-nfăţişarea ca şi fulgerul
Şi îmbrăcămintea albă ca zăpada
Aşa a venit: ,,EL, chiar Îngerul".
Putea omenirea să privească scena
Fără să simţească puterea de sus?
Aşa credeau unii dar s-au înşelat
Omul e nimica chiar strajă de-i pus.
Aşa şi străjerii când îngerul veni
Au tremurat de groază şi de frică mare
Căzut-au ca şi morţi, lungiţi lângă mormânt
Neputincioşi ca roua când soarele răsare.
Lăsând a lumii haine, voaluri şi ştergare
Cu care omenirea L-au înmormântat
Rămasau amintire pe fundul gropii rece
Şi El Isus Slăvitul. DA EL: A ÎNVIAT
E viu, e viu şi va rămâne astfel
Căci El e viaţa cum ne-a declarat
Să-l iubim acuma, Lui să ne predăm
El ne face sfinţi fără de păcat
Tot în zorii zilei câteva femei
Cu miresme-n mână dar având un gând
Cine va fi-n stare ca să prăvălească
Piatra ce-a fost pusă: Uşă la mormânt?
Gândind astfel ele iată au ajuns
Dar minune mare, parcă e un vis
Piatra-i la o parte, e îndepăratată
Şi mormântul rece iată-l e deschis.
Unde-o fi acuma? Ce s-a întâmplat?
Ce minune-aici oare s-a produs?
Mult n-au aşteptat fiindcă Dumnezeu
Le-a înviorat şi le-a dat răspuns
Chiar pe piatra mare ce-a fost pe mormânt
Stă pe ea un înger, cel ce-o prăvălise
Şi cu dulci cuvinte de îmbărbătare
Cu o voce blândă astfel le grăise:
Acum nu vă temeţi, ştiu ce căutaţi
Pe Isus desigur ce-a fost răstignit
Nu este aici. El a înviat
Este viu de-acuma până-n infinit
Maria, Salome, veniţi mai aproape
Şi voi celelalte veniţi să vedeţi
Uite, groapa-i goală. Isus nu mai este
A-NVIAT şi asta mergeţi de spuneţi
Şi acum zic ţie: Maria Magdalena
Căci Isus cel viu îţi va răsplăti
Şi ţie şi la Ioana şi la celelalte
Şi chiar vă promite căci cu El ve-ţi fi.
Sunteţi eroine, sunteţi iubitoare
Şi chiar mai active ca şi mulţi bărbaţi
Lucru pentru care Isus vi-a permis
Ca măreaţa veste primii s-o aflaţi.
Duceţi dar mesajul Învierii Sale
Mai întâi lui Petru şi la ceilalţi
Ca această veste să se răspândească
Printre oameni simpli şi printre cei `nalţi.
Cu frică şi cutremur ele s-au întors
Să mărturisească tot ce li s-a spus
Dar ce bucurie, ce mare surpriză
Chiar în faţa lor apare Isus.
E o scenă mare, e un unicat
Isus este viu şi s-a arătat
Să nu fie dubiu El s-a prezentat
Şi cu dulci cuvinte Le-a îmbărbătat
Mai întâi Le-a zis un cuvânt sublim
Cel mai potrivit cu starea de faţă
Vă grăiesc Eu vouă: Bucuraţi-vă
Fi-ţi pline de Duh, pline de viaţă
Acum nu vă temeţi: Iată Eu sunt viu
Sunt biruitor peste tot în lume
Am învins de-acuma şi chiar mântuirea
Toţi o vor găsi în al Meu Sfânt Nume
Mergeţi dar acuma şi spuneţi la fraţi
Căci în Galilea mă vor întâlni
Mai mult ca atât, mă vor şi vedea
Şi-mpreună iar la un loc vom fi.
În acest răstimp unii din străjeri
Au plecat şi ei ca să dea de veste
Despre tot ce-a fost, marilor preoţi
Să ştie precis că nu-i o poveste
Când au auzit cele întâmplate
Grabnic cu bătrânii au ţinut un sfat
Şi s-au consultat, cum ca să sucească
Marele-adevăr pe care l-au aflat.
Iată rezolvarea vine cu mulţi bani
Oferiţi acum chiar ostaşilor
Nu doar ca să lupte, ci doar ca să mintă
O mare minciună pentru viitor.
O, voi bani murdari pentru-a doua oară
Aţi fost folosiţi contra lui Isus
Voi L-aţi cumpărat şi cu voi minţesc
Deveni-ve-ţi martori pentru Cel de Sus
Acum, în cartea sfântă de voi se află scris:
,,Iubirea de bani în viziunea sfântă
Este rădăcina orişicărui rău"
Ce te-ndepărtează de calea cea strâmtă.
Iată deci minciuna plătită cu bani
Avea conţinutul ce suna astfel:
,,Pe când noi dormeam ucenicii Lui
L-au furat se pare ca printr-un mister"
Pentru fapta asta trebuia să fie
O pedeapsă aspră pentru toţi străjerii
Fiind acuzaţi că n-au fost în stare
Să se concentreze în timpul vegherii
Părăsit-au straja? Sau au adormit?
Au băut ceva şi au ameţit?
Au crezut ei poate că Cel ce-a murit
Poate sta că-I mort chiar şi nepăzit?
Dacă dregătorul va auzi asta
Ce va face el? Cum va proceda?
Ce măsuri lua-va impotriva lor?
Ce pedeapsă aspră chiar el le va da?
Nu vă fie frică minciuna-i minciună
Chiar de-o auzi îl vom potoli
Căci doar ne pricepem şi suntem în stare
Ca un adevăr să-l putem suci
Minunaţi preoţi, minunaţi bătrâni
Ce-au ajuns să fie scrişi în Sfânta Carte
Ca fapt negativ, plini de-nşelăciuni
Vai de-al vostru nume, de Iad aveţi parte
Şi minciuna asta printre toţi iudeii
A rămas crezută de urmaşi la rând
Chiar şi până astăzi îşi are ecoul
Şi este păstrată în cuget şi gând
Cercetaţi scriptura, credeţi adevărul
Căci Isus murit-a dar a înviat
Acum e la Tatăl, e Mântuitorul
Ne-a iertat de vină şi chiar de păcat.
Am descris deja femei eroine
Ce-au primit mesajul şi-apoi l-au transmis
Către locul unde li se indicase
Să asculte ele asta au promis.
Iată şi bărbaţii au primit mesajul
Şi în fuga mare doi au alergat
Dornici să cunoască şi să lămurească
Minunea de care cu drag au aflat.
Ucenicul Petre e nerăbdător
Începe să fugă cu un pas grăbit
Dar Ioan mai tânăr nici el nu se lasă
Sprintează mai tare spre locul dorit
El ajunge primul, priveşte-năuntru
Văzând doar fâşii de pânză pe jos
Şi parcă visează îi trece prin minte
Scena şi lucrarea lui Isus Hristos
Ajunge şi Petru dar nu se opreşte
Acolo la uşă cum Ioan făcu
Ci intră-n năuntru curios din fire
Şi ce mai găsi nu prea îi plăcu.
Isus dispăruse, nu era acolo
Ci doar mărturie rămase pe jos
Fâşiile de pânză şi într-un loc anume
Ştergarul ce fuse pe capul lui Hristos
Intră şi Ioan să vadă peisajul
Şi-apoi meditară la tot ce a fost
Cunoscând acuma au început să creadă
Şi parcă simţeau că au şi ei un rost
Deşi nu pricepeau că după Scriptură
Isus trebuia din morţi să învieze
Totuşi fiinţa lor a fost descătuşată
Inima începe din nou să le vibreze
Cunoscut-au însă pe deplin lucrarea
Când Isus cel Mare li s-a arătat
Când cu ochii lor au putut privi
Pe Cel ce-a fost mort şi a înviat
Să privim din nou iarăşi pe Maria
Şi la felu-n care i s-a arătat
Pe când ea plângea chiar lângă mormânt
Şi gândind întruna: Cine L-a luat?
A văzut doi îngeri îmbrăcaţi în alb
Ce şedeau în locul unde-a fost Isus
Unul la picioare, celălalt la cap
Când locul rămase şi Isus s-a dus
Femeie i-au zis ei, de ce tot mai plângi?
De ce ochii tăi varsă lacrimi mari?
De ce faţa ta e posomorâtă?
Şi printre suspine tot mereu tresari
Au luat pe Domnul, chiar pe Domnul meu
Şi nu ştiu acuma unde ei L-au pus
O fi pe aproape? Sau o fi departe?
Nu pot să concep, unde L-ar fi dus?
Şi zicând aceasta s-antors şi-a văzut
Chiar pe Domnul slavei stând în faţa ei
Dar nu-L cunoscu, deşi l-a privit
Care-o fi Isus din aceştia trei?
De ce plângi femeie? Şi pe cine cauţi?
Întrebă Isus cu un glas duios
Fără să-şi dea seama ea nu intuise
Că-i vorbeşte glasul lui Isus Hristos
Ba mai mult crezuse că e grădinarul
Şi pe care-n grabă ea l-a întrebat:
_ Spune-mi te rog iute şi răspunde-mi sincer
Dacă nu cumva chiar tu l-ai luat.
De-ai făcut aceasta mai vreau un răspuns
Să-mi spui negreşit unde tu l-ai pus
Să mă duc să-l iau, fie jos sau sus
Numai că să fiu cu al meu Isus
Dar Isus îi zise chemând-o pe nume
_ MARIE, MARIE. Ea s-a deşteptat
Recunoscu vocea care-i mai vorbise
Se-ntoarse îndată şi-apoi a strigat:
_ RABUNI, RABUNI. În limba evreiască
Învăţător măreţ, sublim şi minunat
Îţi mulţumesc acuma căci unei păcătoase
Te-ai prezentat Tu însuţi, viu cu-adevărat
Nu mă ţine-acuma, du-te de vesteşte
Tot ce ai văzut, tot ce-ai auzit
S-audă tot omul vestea învierii
Şi că peste tot Eu am biruit.
Isus este viu, o simţim şi noi
Pentru că lucrează cu putere mare
În viaţa celor ce-l urmăm pe El
Având fiecare o credinţă tare.
Faptul că e viu El a dovedit-o
Căci s-a arătat în cazuri diferite
Întâi la femei, la Petru, la apostoli
Şi mai multor fraţi în faze felurite
Să medităm acum ce-nseamnă pentru noi
A lui înviere măreaţă, triumfală
Ce simbolizează? Ce ne dovedeşte?
Poate deveni chiar a noastră fală?
Ea ne dovedeşte că şi noi odată
Învia-vom toţi cum EL a-nviat
Unii pentru slavă, alţii pentru iad
Aşa cum am fost: Sfinţi sau în păcat
Cum alţii pot să zică că morţii nu-nviază?
Când avem dovada învierii Lui!
Nu cumva le-e frică de faptele lor?
Şi de judecata justă-a Fiului?
Orice ni s-ar spune noi să ştim precis
Căci El este pârga celor adormiţi
Şi chiar de murim avem o nădejde
Că vom învia şi-I vom fi iubiţi
Mulţumim din suflet Celui înviat
Căci ne-a ajutat să sărbătorim
A Lui înviere ce o preţuim
Şi de care-n toate cu drag ne-amintim
Te rugăm acuma pentru păcătoşi
Ce-s morţi în păcate, morţi faţă de Tine
Să-I înviorezi şi să-I înviezi
Şi în slava Ta să se simtă bine
Pentru cei căzuţi azi intervenim
Fă-I să mediteze la lucrarea Ta
Tu chiar de-ai murit iar ai înviat
Şi la fel pe ei îi poţi ridica
Dacă moleşeala s-a înfiripat
În fiinţa noastră chiar mergând pe cale
Fă-ne pe toţi astăzi mai vioi şi harnici
Demni să fim de slava măreţiei Tale
Pentru cei prezenţi ce au ascultat
Dă-le o nădejde pentru veşnicie
Că vor învia şi vor fi cu Tine
În Cerul slăvit, aşa ca să fie.
Să rămâi tot viu în orice inimă
Să avem viaţa sfântă şi senină
Şi iubirea-ţi mare, dragostea-ţi sublimă
Să ne ţină vii şi plini de lumină
Şpuneţi şi voi astăzi tuturor de El
Mergeţi cu mesajul ca şi ceilalţi
La vecini şi prieteni, la colegi şi rude
La cei mici şi mari, la surori şi fraţi
Spuneţi orişicui că Isus trăieşte
A murit odată dar a înviat
Este plin de slavă şi de măreţie
Şi în tot ce face este minunat.
Iar salutul nostru să fie la fel
Un salut măreţ dar şi însemnat
Potrivit cu ziua şi evenimentul
Răspunzând aşa: ,,HRISTOS A-NVIAT".
Amin