(cugetări versificate)
“Tinereţe, leagăn dulce care legeni har şi soare
Cine ştie-n lumea asta să te preţuiască oare!“
Traian Dorz
Iute ca un gând ea trece
Tinereţea mândră tare
Toate colorat ea face;
Vis edenic în visare.
Apa râurilor toate,
Florile, copacii, iară
Descresc, revin, făcând roate,
Tinereţea însă zboară.
Tinerilor! Vă spun vouă,
Adevăr ce-n lume este
Nu va spun o slovă nouă;
Omul nu îmbătrâneşte.
Însă trebuie să ştie
Viaţa cum să o trăiască
Vezi ce spune unul ţie
Care dă să-şi amintească.
“Nu deplâng nimic pe lume
Decât eu că nu -am ştiut
Tinereţea şi a ei nume
Până ele au trecut”.
Bucură-te-n tinereţe
De întreaga copilărie
Nu- îţi dau alte poveţe;
Să o trăiască cine ştie?