Aprinde-mi, Doamne, iar făclia,
Înviorează-mi Tu solia,
Şi-atinge buzele cu har
Din jarul sfânt de pe altar!
Cuvântul Tău plin de iubire
Să aducă vânt de înnoire
În sufletul trudit pe drum
De-atâta volbură şi fum,
Iar Duhul Tău să mă îmbrace,
În haina de curaj şi pace.
Păzeşze-mi temelia tare,
Credinţa-n Tine, salvatoare!
Să nu mă-nşel şi să rămân,
La spuză, trestie şi fân,
Să nu clădesc peste surcele
Zidirea visurilor mele;
Ci să clădesc aur curat,
Argint de slavă încercat,
Şi cărămizi nepieritoare,
Pentru viaţa viitoare.
O, Doamne, adu zorile
Pe cărare florile;
Păzeşte-mi temeliile,
Aprinde-mi iar făcliile!