Scria aşa pe-o piatră roasă
De vremea aspră, arţăgoasă,
Un epitaf la căpătâi,
De-nvăţătură orişicui:
"Ca tine-am fost şi eu, străine,
Iar mâine tu vei fi ca mine!
Eu nu mai pot merge-napoi,
Tu însă ai să vii la noi.
Îţi dau un sfat acum, trăieşte
Cum poţi mai bine, boiereşte,
Căci vii cu mine, vrei-nu-vrei,
Când bate ceasul un-doi-trei."
Am zis atunci gândind mai bine:
- "Nu pot să spun că vin cu tine,
Până nu ştiu unde te-ai dus
Şi dacă-al fost al lui Isus.
Eu am ales o cale vie
Ca să trăiesc o veşnicie;
Eu am ales pe Domnul sfânt
Biruitor peste mormânt."