Aş vrea sa fiu ce azi n-am fost
În ziua mea pierdută;
Întelegând al vieţii rost,
Aş vrea să fiu strajer în post,
Şi chiar plătind al jertfei cost,
Eu să ramân în luptă.
Aş vrea sa fiu ce n-am fost ieri
Si nicicând înainte;
Prin lumea plină cu plăceri,
Să fiu aşa cum Tu-mi ceri,
Să nu m-abat spre nicăieri,
Din drumul vieţii Sfinte.
Aş vrea să fiu ce alţii nu-s
Si nici nu vor să fie;
Mergând în viaţa spre apus,
Să nu mă las de valuri dus
Ci să mă-nalţ mereu mai sus,
Din timp spre veşnicie.
Aproape-aş vrea să fiu oricând
De cei ce trec prin lume,
Sub greul crucii suspinând
Dar si de cei căzuţi din rând,
Rămaşi în urmă, sângerând -
Răniţii fără nume.
Aş vrea să fiu un simplu glas
Care să strige-ntr-una
Că din al mântuirii ceas,
Secunde doar au mai ramas
Si cei ce azi nu vin pe vas,
Se pierd pe totdeauna.
Aş vrea sa fiu acel argat
La care El să-i spună
Când se va-ntoarce ca-mparat,
Privind la tot ce am lucrat
Cu-acei talanţi ce mi i-a dat:
"O, bine, slugă bună!"
Si aş mai vrea sa fiu ceva:
O rază lucitoare -
Si strabatând în lumea rea
Să duc lumina undeva,
Să încalzesc pe cineva
Si să ma-ntorc în Soare...