Umilinţa

Nimic nu sînt; un strop de tina
În care-ai pus un bob de grîu
Un ciob în care-ai pus lumină,
Un colb din care-ai scos un rîu.

Nimic nu sînt. O cupă spartă
Din care faci un heruvim,
Sînt măgăruşul ce te poartă,
În drumul spre Ierusalim.

Nimic nu sînt; dar Tu eşti totul,
Şi Tu Te-ai dat ca preţ al meu,
Făcînd din pieptul meu chivotul,
Ce poartă-n el pe Dumnezeu.

Nimic nu sînt, nimic sub soare,
Dar Tu Te-ai dat tot pe nimic,
În veci să fii mereu mai mare,
Iar eu mereu sa fiu mai mic!

Nimic nu sînt... Un rob netrebnic,
Chemat ca jugul Tău să-l port,
Să dau de-o parte piatra rece,
Cînd Tu dai viaţă celui mort.

Nimic nu sînt. O trestie frîntă,
Din care faci toiag de fier;
O luminiţă fumegîndă,
Ce mîine va fi stea pe cer.