Te laud Nume veşnic, ce nu poţi fi rostit,
Izvor al strălucirii ce nu poţi fii privit,
Adînc a-nţelepciunii ce nu poţi fi cuprins,
Fior al armoniei ce nu poţi fi atins ...
Te laud că din toate aceste frumuseţi,
Ai pus ceva şi-n visul fugarei mele vieţi,
Că din a vietii ape, din al iubirii foc,
Umplînd-o şi umplînd-o, mai afli înca loc.
Te laud că eu, umbra, de-o clipa vieţuind,
Sînt înfiat în taina Vieţii nemurind,
Şi dobîndind eterna putere de-a crea,
Adeveresc prin toate Dumnezeirea Ta.