Cînd frunza-ngălbenită, se scutură din ram,
Apoi de vînt purtată, se răsuceşte-n van,
Uşor pe glie se depune şi e călcată în picioare,
Căci toamna vieţii i-a venit, iar frunza moare ...
Cînd picăturile de ploaie, adesea îţi vor bate-n geam,
Gîndeşte-te la firul vieţii, ce se scurtează an cu an.