Din încercări amare şi din curse,
Ieşise, David, domn încoronat.
Apoi în sfatul miilor propuse
Ca chivotul să-l ducă la palat.
Pe când duceau cu fast măreţul scrin,
În carul nou, era să se răstoarne.
Şi Uza-ntinse mâna. Din senin,
Un fulger îl făcu buştean de carne.
Ce mare rău, când te-ai obişnuit
Atâţia ani, cu cele sfinte-n casă,
Sau, când lucrarea sfântă ai pornit
După metoda cea necredicioasă.
Sub drugi de chivot pune gâtul tău,
Nu boii filisteni să tragă carul,
Căci doar un hop pe drum, în ceasul rău,
Şi nu ştii când ţi se retrage harul.