Geneza 29,34
Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine
mai mult ca floarea veşnică pe stânci.
Să uit de ani, de lume şi de mine,
privind adânc în ochii Tăi adânci.
Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine,
din visul meu să nu mă mai deştept,
să simt şi taina slăvilor senine,
şi inima de om ce-Ți bate-n piept...
Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine,
ca pe-un levit de-altarul său divin,
să n-am nici plug în văi, nici holde pline,
ci Tu să-mi fii şi pâne-n veci şi vin!
Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine,
ca pe-o mireasă smulsă de la greu.
Ridică-mă din valea de suspine
şi-ascunde-mă cu Tine-n Dumnezeu!...