De unde-aş fi, din orice depărtare,
Din orice groapă neagră cât de mare,
Din rătăcirea căilor străine,
Adu-mă, Doamne-acasă lângă Tine!
De unde-aş fi, din furtunoase valuri,
Ai nulă şi adu-mă iar la maluri,
Şi lasă ca-n umblarea mea prin lume,
Să stau sub steagul Tău, sub al Tău Nume.
De unde-aş fi, din umbra de pădure,
Din spinii iuţi ai vrejului de mure,
De unde nimeni nu-mi mai dă de urmă,
Adu-mă iar la staul şi la turmă.
De unde-aş fi, din orice legătură,
Din orice lanţuri şi ferecătură,
Din temniţele urii Tu mă scoate
La sfintele cântări de libertate.
De unde-aş fi, din plânsetul de-afară,
Din jalea depărtărilor de ţară,
De sub povara care mă apasă,
Adu-mă, Doamne, şi pe mine-acasă!