Cu suliţi lungi, cu săbii grele
ostaşii unui sfânt sobor
Te-au dus în faţa judecăţii
pe Tine, Salvatorul lor!
În jurul Tău s-au strâns bătrânii,
învăţătorul vechii Legi.
Iar Tu ai stat cu mâini legate,
Tu, Creatorul lumii-ntregi.
Pilat, în togă purpurie,
privi de sus cu chip de leu.
Şi nu ştia c-avea în faţă
pe Împăratul Dumnezeu.
Pe drumul trist Te-au plâns trudiţii
şi-au râs cei mândri şi bigoţi.
Iar Tu urcai scăldat în sânge
s-aduci iertare pentru toţi.
Te-ai aşezat cu braţe-ntinse
să aperi un pământ pierdut,
căci numai Tu ştiai că-n lume
n-avem alt preţ, n-avem alt scut.
De-atunci mereu lovim în Tine
şi te gonim cu ură grea.
O, cât ai îndurat, Isuse,
ca să câştigi iubirea mea!