Hristos e Numele ce-a fost purtat din gură-n gură,
Aproape două mii de ani, cu bucurie, sau cu ură.
"Hristos", cuvînt tradus de mulţi, prin mii sau sute de cuvinte,
A căpătat în lungul vremii, semnificaţii diferite.
"Hristos", cîştig a tradus Iuda; Castel, avere şi arginţi,
Şi tot cîştig traduc şi astăzi, prea onoraţii săi urmaşi.
"Moderni" acum, "Evoluaţi", credincioşi nevoie mare,
Ei pentru Hrist pozează-apostoli, Hrist pentru ei - egal parale.
"Hristos". Tradus a fost de mulţi, obiect de haz sau comedie,
Şi dumnealor au azi urmaşi, toţi "comici mari, deştepţi", se ştie.
Nimic - spun unii că-nsemnează. Hristos e pentru ei nimic.
Şi dac-am face săpături în capul lor: minte-i un pic.
Un mare filozof, spun alţii. Ce-nseamnă numele "Hristos?"
Şi-n mintea lor, de altfel scurtă, Hristos e-o taină, un colos.
Şi cîţi, prin Hrist văd doar ecoul, timpului de altădată,
Căci lor, sărmanii, visătorii, basm le pare viaţa toată.
Şi cîţi nu traduc şi astăzi pe Hristos: nenorocire!
Nu e în lume rău mai mare, după biata lor gîndire...
Şi au fost şi oameni simplii, care prin Hrist spun:"Ne-nţeles"
Da-L vom înţelege totuşi, de-l vom căuta cu interes.
"Mîntuire", spun că-nseamnă, toţi acei ce L-au găsit;
Căci pentru ei, pe lume nu e, un pămîntean mai fericit.
"Mîngăiere" Hrist înseamnă, pentru acei ce L-au găsit,
În necaz, în strîmtorare, ca pe un oaspe prea iubit.
"Hristos" tradus înseamna "Pace", ce nu se trece niciodată.
Hrist e pacea ce o are, acel cu inima curată.
"Bunătate" şi "Blîndeţe", dragii mei înseamnă "Hrist".
Cînd eşti rău, ambiţios, suflete drag, o, tare-i trist!
"Hrişti" de ziceţi la cei umili, dragi mei n-o să greşiţi.
Mîndrii nu-s ai lui Hristos. Ai Lul sînt numai cei smeriţi.
Pretutindeni, credinciosul, lasă-n urme fapte bune.
"Credincios" înseamnă "Hrist". "Hrist" înseamn-nţelepciune.