Pe piatra aspră a vieţii,
Să laşi o dîră fină.
Din aurul virtuţii,
Din dulcea ei lumină.
Şi-n mîna ce-ţi zdrobeşte
A vieţii tale floare,
Să laşi parfumul dulce,
Ca dar spre-nviorare.
Iar celui ce-ţi aruncă
A clevetirii piatră,
Dă-i pîinea rugăciunii,
Şi-a dragostei ce iartă.
Căci numai cînd cu bine
Răspunzi la rău, în toate,
Viaţa ta oriunde,
Să biruiască poate.
Atunci duci mîntuirea
Cu-adevărat în lume,
Şi-atunci tu porţi cu cinste,
Al Domnului Sfînt Nume.