Ce faci cu viaţa...?
Ce faci cu viaţa care ţi-a fost dată
De slăvitul Tată – s-o trăieşti frumos
Ţi-ai pus întrebarea, te-ai gândit vreodată
Te frământă tema ce-i atât de vastă
Sau eşti tot în dubiu, tot neputincios?
Ce faci cu viaţa care zboară iute
Şi cu anii tăi ce-s aşa puţini ?
Luptă-te cu zel să câştigi virtute
Mila şi iubirea să-ţi fie crescute
Chiar când ţi se dă cunună de spini,
Ce faci cu viaţa ce ţi-a mai rămas
Până-n ziua sacră a plecării tale?
Cu vestea cea bună du-te prin oraş
Mulţi sunt cei pe care lumea i-a atras
Şi cu spor păşesc pe-a pierzării cale.
Du-te pretutindeni la cei suferinzi
Dă-le-mbărbătare cu vorbe alese
Vei găsi pe cale şi pe cei flămânzi
Şi vei întâlni si pe cei neblânzi
Tu să le slujeşti fără interese.
Ce faci cu viaţa scumpe-ascultător?
Pentru tine Fiul s-a jertfit pe cruce
Câţi au beneficiat de-al tău ajutor?
Câţi au părăsit duhul trădător?
Câţi au încetat Harul să arunce?
Ce faci cu viaţa? Pune-o-n rânduială!
Pune-o în acord cu sfintele legi
Doar aşa învingi clipe de-ndoială
Infiltrate de acela care te înşeală
De cel care vrea necaz să culegi.
De mai ai o zi sau chiar zeci de ani
Răscumpără timpul cu nobile fapte
Fi îndurător şi cu-ai tăi duşmani
Să nu te-nrobească iubirea de bani
Să nu dai ascultare nefastelor şopate.
Viaţa este scurtă. Trăieşte-o plenar
Iubirea divină poartă-o ca pe-o salbă
Spune tuturora de-al Cerului dar
De jertfa supremă a măreţului Har
Prin care pot îmbrăca haina cea albă.
In lumea durerii fi o mărturie
Fi făclie vie, fi un sol ceresc
Din chipul senin dă doar bucurie
Şi Tatăl îndurării îţi va fi tărie
Te va conduce la loc îngeresc.
Ce faci cu viaţa grea şi trecătoare?
Cu poveri prea mari să le poţi purta
Cu Isus la cârmă toate-ţi sunt uşoare
Când te-njugi cu El simţi doar alinare
Chiar şi încercarea El o va scurta.
El să-ţi fie scopul, ţelul şi trăirea
Slujeşte-L mereu cu credinţă mare
Pe drumul îngust îţi dă izbăvirea
Al victoriei nimb va fi nemurirea
Ca rod al râvnei la sfânta chemare.
gc/ 10 nov.2005
Inspirată în urma discuţiei telefonice cu
fratele Gicu care organizase serviciul
funerar al sorei Viorica. Poem recitat
cu acea ocazie in biserica BETHEL, Millersburg, Oh.